Pentru că vremea ne îmbie să stăm la căldură, vă invităm așadar la lectură! Capitolul de astăzi vine cu mai mult decât un model educațional sănătos și ne aduce o persoană care a dus numele țării pe culmi din cele mai înalte. Discutăm astăzi cu primul român care a ajuns în spațiul cosmic și a cărui dedicare, pasiune și muncă de cercetare ne-au purtat de multe ori în visare. Dumitru- Dorin Prunariu, omul care a reușit să ne cucerească copilăria și să ofere un adevărat model pentru mulți dintre noi care se visau cosmonauți, ne vorbește astăzi despre importanța limbii române și despre cât de mult ar trebui să o prețuim.

           Domnule Prunariu, vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră de a răspunde acestui interviu!
Numele dumneavoastră este prezent în memoria românilor datorită faptului că ați fost primul și singurul român care a zburat în spațiul cosmic. În mod cert, activitea dumneavoastră este una care a inspirat și va mai inspira foarte mulți tineri. Cât de mult a contat pregătirea dumneavoastră (anii de școală, liceu, facultate) în această direcție?

Nu este ușor să ajungi în spațiul cosmic. Selecțiile sunt dificile și implică multe faze. Una dintre ele este reprezentată de pregătirea profesională, iar aceasta materializează o pregătire acumulată de-a lungul anilor, începând cu școala generală, liceu, facultate, toate acestea având un cuvânt important de spus în modul în care abordezi pregătirea științifică. Modul în care te exprimi, înțelegerea corectă a unui text complex sunt lucruri care se învață, acestea reprezentând un bagaj pe care l-ai acumulat și pe care îl valorifici în activitatea ta profesională ulterioară. Normal că limba română este un element de bază pentru a comunica, pentru a-ți putea valorifica cunoștințele. Aceste lucruri au un cuvânt greu de spus în faza finală a selecției tale pentru o anumită poziție profesională. Normal că pe lângă aceasta urmează apoi învățarea limbilor străine, mai ales dacă profesia ta implică deplasări externe și cooperare cu instituții din alte țări. Fără acestea nu te descurci pe plan internațional, iar ele se învață plecând de la cunoașterea foarte bună a limbii tale natale.

Aveți proiecte atât in tară, cât și în străinătate. În contextul actual, este mai important ca tinerii să cunoască o limbă de circulație internațională? Sau mai înainte de orice limba maternă?

Limba maternă este de bază. Fără buna ei cunoaștere este greu să înveți o altă limbă străină, să poți face diferențe, asocieri. Este o chestiune în primul rând de cultură generală să îți cunoști bine propria limbă și să o vorbești corect. Apoi, desigur, învățarea limbilor străine, cum spuneam, este o condiție sine qua non a colaborărilor internaționale. În acest context, atunci când eram eu în școală, limba franceză prevala și era considerată o limbă elegantă, o limbă a diplomației, ceea ce într-un fel a rămas până astăzi. Pe atunci limba engleză era mai puțin promovată. O dată cu dezvoltarea computerelor, o dată cu dezvoltarea aviației, a științelor spațiale, limba engleză a devenit limba de bază pe plan internațional. Și atunci e normal ca învățarea ei să devină o necesitate.

  Cât de mult contează să fii autodidact atunci când vine vorba de a lucra la propriul vis?

În primul rând cred că visele generează pasiuni, care apoi au nevoie să fie îndeplinite. Indiferent de ce domeniu de activitate sunt legate visele, pentru a le îndeplini ai nevoie de cunoștințe de bază pe care ți le transmite școala, apoi instituția de învățământ superior. Paralel, pentru orice pasiune care reprezintă întruchiparea unui vis, vei căuta singur informații, vei descoperi, vei găsi soluții de realizare, vei inova sau chiar inventa daca ești în stare. Dacă din pasiune ajungi să faci profesie este ideal. Munca va fi o plăcere, nu vei simți când trece timpul, nu vei simți acut oboseala, vei avea realizări deosebite.

        Cât de mult contează școala în vederea formării profesionale?

Școala este o instituție care trebuie să îți transmită cunoștințele de bază și să te învețe cum să înveți. Cel puțin în facultate, Facultatea de Inginerie Aerospațială pe care am absolvit-o, profesorii ne-au învățat la anumite materii, este drept, nu la toate, cum să învățăm, cum să descoperim în cărți ceea ce ne trebuie, cum să găsim informația de care avem nevoie pentru a merge mai departe și a ne dezvolta profesional cu forțe proprii. Pe atunci nu exista internetul. În viziunea mea acesta ar trebui să fie principalul rol al școlii: să îți transmită cunoștințele de bază și să te învețe cum să înveți. Nu peste tot însă este înțeles acest lucru. Nu toate cadrele didactice au capacitatea și pregătirea profesională de a face acest lucru.
Eu cel puțin sunt foarte mulțumit de școala pe care am făcut-o.

        Sesizați vreo diferență între școala și sistemul de învățământ vechi și sistemul actual?

Constat că astăzi anumite elemente pe care școala trebuie să le considere de bază în procesul educațional, având în vedere psihologia și capacitatea de asimilare a copiilor, având în vedere conținutul și modul de predare a unor materii esențiale pentru înțelegerea ulterioară a altor materii complexe și a unor fenomene care se petrec în jurul nostru sunt alterate. Având deja nepoți pe care îi văd la școală, îmi dau seama că sistemul de învățământ este mult diferit față de perioada mea și personal nu văd un mare beneficiu al modificărilor aduse până în momentul de față. Nu se mai predau elemente de bază care să le deschidă ochii asupra vieții și universului în care trăim. Tot mai puțini tineri mai înțeleg unde și cum să încadreze o serie de informații care le parvin, și neavând elemente de bază ajung să creadă orice informație indiferent cât de aberantă poate fi. Unii au ajuns să creadă cu tărie în așa-zisa ”nouă teorie” cum că Pamântul este plat! Alții cred și iau în serios orice se vinde la televizor, fără să treacă puțin prin filtrul rațiunii ce li se vinde ca informație. Rolul școlii este foarte important în a crea și menține o societate conștientă și pregătită, chiar dacă nu acesta este interesul unor grupuri de interese.
Dezavantajos este și faptul că fiecare ministru vine cu noi modificări ale procesului de învățământ, apoi există și recomandări internaționale dar care trebuie aplicate constructiv și adaptate la tradiția învățământului nostru de succes. Elevii sunt derutați, profesorii la fel, ajung să fie  demotivați și rezultatul este un proces educațional tot mai scăzut calitativ.

          Mai este astăzi important să citim, să ne documentăm, în contexul în care era digitală și internetul ne oferă informația cu atâta lejeritate?

A citi este important oricum, fie că o faci pe un ecran de computer, fie că o faci dintr-o carte. Evoluția tehnologică a schimbat radical sistemul și modul în care poți să te documentezi. Desigur, când am învățat noi, cartea fizică reprezenta totul. Pe atunci nu existau computere, deci nici internet. În momentul în care citeai o carte se stabilea o anumită relație psihologică cu acea carte. Învățai să iei un lucru de la început și, terminând cartea, percepeai psihologic ce înseamnă să duci un anumit lucru la bun sfârșit. Învățai cum este organizată o carte de beletristică, cu introducere, cu cuprins, cu încheiere, așa cum trebuie să fie organizate multe lucruri în viață.

În momentul în care începi să te documentezi pentru o anumită lucrare ai la dispoziție foarte multă informație pe care în principal o cauți pe internet. În acest condiții documentarea îmbracă un caracter punctual, nu mai ai timp să citești o carte de la cap la coadă, sau un material consistent, să înțelegi un întreg context, ci cauți doar elemente care să servească strict interesului tău. Acest lucru modifică într-un fel și psihologia de abordare a procesului de învățare și documentare. Aplicând acest lucru când nu ai încă însușite elemente de bază într-un anumit domeniu, devi într-un fel superficial și te mulțumești să produci materiale zis ”originale” prin metoda ”copy-paste” ajungând să gândeși și să treci tot mai puțin informația prin propriul filtru. Atunci când ai un material scris în față, când stai cu creionul pe el (cel puțin prin prisma formării generației mele), parcă vezi altfel materialul în întregimea lui. Eu, de exemplu, atunci când trebuie să întocmesc un material pe o anumită tematică, prefer să îl printez, să îmi așez foile una lângă alta și să încep să fac comparații între informații, să văd de unde-unde mut paragrafe, ce modific, având astfel o viziune integrală asupra lui. În momentul în care pe computer ai o singură pagină în față  și nu poți să îți arunci ochii simultan pe mai multe pagini (deși, practic se poate face și acest lucru dar dimensiunea ecranului dezavantajează mult), atunci nu mai ai o vedere și o înțelegere completă a materialului. Dar, cine știe, poate noile generații de copii care s-au născut cu computerul în brațe, care trăiesc prin tot felul de echipamente computerizate, vor găsi probabil un alt mod de a se forma.

Care este părerea dumneavoastră cu privire la modificările aduse astăzi limbii române (abrevieri, folosirea de cuvinte surogat, din alte limbi, neacceptarea corecturii chiar și atunci când acest lucru se impune)?

Utilizarea unor termeni importați acolo unde avem termeni românești consacrați denotă în primul rând lipsă de educație, lipsă de cunoaștere a propriei limbi și este păcat că se petrece așa. De multe ori este vorba despre o preluare directă a unor termeni din principalele limbi în care se transmite informația în media sau pe internet, în primul rând din limba engleză. Pentru că toate meniurile în cele mai multe computere sunt în limba engleză ne-am învățat atât de mult cu ele și cu cititul informațiilor, cel puțin tehnico-științifice, în această limbă, încât de multe ori cuvinte și expresii engleze ajung să intre în vocabularul profesional curent. Am și eu astfel de tendințe și de multe ori în domeniul profesional îmi este mai ușor să folosesc termeni în engleză . Este adevărat, mediul în care trăim acum și în care ne desfășurăm activitatea produce modificări și alterează limba tradițională. Important este să sesizăm limita de la care nu mai ușurăm exprimarea ci o schimonosim.

  Vă rugăm să ne acordați un punct de vedere personal cu privire la următoarea întrebare: cât este de importantă limba română în sânul familiei ?

Vă dați seama că toți din familie am vorbit și vorbim între noi în limba română. Copiii au învățat de mici și limbi străine, cel mic a terminat un liceu în limba engleză, cel mare vorbește engleza foarte bine utilizând-o zilnic profesional – este pilot -, ambii au facut la școală și franceză, cel mic a făcut o parte din studii la Budapesta și a învățat de la zero și limba maghiară. În educația lor nu am făcut niciodată rabat de la limba română. Am fost poate chiar puțin perfecționiști în utilizarea corectă a acesteia. Indiscutabil, nu poți transfera integral acest rol școlii. Copiii văd un exemplu în părinți. Dacă părinții nu vorbesc corect limba română, copiii o vor învăța deficitar și în timp nu o vor mai practica adecvat.

          Dumneavoastră vi se întâmplă să greșiți? Dacă da, cum încercați să remediați această situație?

În primul rând caut să mă exprim permanent corect în limba română. În scris pun virgulele unde trebuie, folosesc formele verbale adecvate care să exprime exact ce doresc. Deci în tot acest context, oricând scriu un text, îl recitesc, îl revăd, de multe ori fac corecturi, și mi se pare un lucru foarte normal și necesar.

              Experiența dumneavoastră a fost unică și fabuloasă în același timp. Cât este șansă, noroc și cât înseamnă pregătire într-o astfel de experiență?

Indiscutabil în orice domeniu de activitate atunci când ajungi să faci ceea ce îți dorești există și șansă. Pot spune că pentru mine, în abordarea cosmosului, un lucru important l-a avut șansa. Eram inginer de aviație, devenisem din pasiune, puteam să rămân în continuare să lucrez la o fabrică în acest domeniu de activitate care îmi plăcea. A venit însă un moment în care, efectuându-mi stagiul militar într-o anumită unitate militară de aviație, s-a declanșat exact în acea perioadă în România procesul de selecție pentru candidați cosmonauți. Comandantul unității militare a venit și ne-a întrebat cine vrea să fie voluntar pentru a fi selecționat pentru un zbor cosmic? Puteam să fi intrat în altă serie pentru a-mi efectua stagiul militar, cu șase luni mai devreme sau cu șase luni mai târziu, și să nu mă fi aflat acolo în acel moment. Aș fi aflat poate din presă, mult mai târziu faptul că au fost selecționați candidați cosmonauți, iar eu nu aș fi avut șansa să particip la selecție. Deci șansa, după mine, are un rol important. După ce ai beneficiat de șansă, munca și pregătirea de specialitate reprezintă factorii cei mai importanți care te detașează de ceilalți și te duc în frunte. Deci mai departe pasiunea, munca, rezultatele foarte bune te fac să te diferențiezi de ceilalți și într-adevăr să reușești.

           Din ce în ce mai mulți tineri par astăzi lipsiți de orizont. Cum putem motiva tinerii de astăzi să creeze la rândul lor lucruri mărețe?

Faptul că acum copiii sunt destul de derutați, în primul rând se datorează și unei cascade întregi de informații neesențiale care sunt transmise de media, în principal de televiziune. Se transmit o grămadă de emisiuni ieftine, ușoare, care prind rapid la orice categorie de oameni, doar cu prețul de ”a face rating” și mult mai puține emisiuni de știință (sau sunt canale specializate pentru emisiuni de știință pe care cei mai mulți nu le urmăresc). Unele familii sesizează ignoranța în care ne cufundăm și iau măsuri raportate la copiii lor. Acestea caută să le transmită copiilor altă categorie de informație și să-i învețe să aprecieze acea informație și importanța ei pentru viață.
Din păcate, vedetele de moment, așa numitele “valori” pe care le văd copiii in media, sunt valori ieftine, trecătoare, dar copiii nu înțeleg acest lucru și, fără puțină educație și orientare din partea cuiva elevat, le iau drept model. Cum să-i mai intereseze pe mulți în acest ocean de sclipici atrăgător dar ieftin lucruri dificile cum sunt științele, matematica, fizica, ș.a?. O societate, pentru a se dezvolta, are nevoie de profesioniști adevărați care să producă și lucruri esențiale pentru susținerea unei societăți, nu numai să consume.

           În finalul acestui interviu, vă rog să adresați câteva cuvinte cititorilor noștri!

Pentru că acest material este specific orientat spre limba română le-aș transmite tuturor faptul că este necesar, este corect și este elegant să îți cunoști foarte bine limba natală și să o practici adecvat. Între oamenii elevați acest lucru nu poate provoca decât aprecieri și admirație.

           Vă mulțumim, domnule Dumitru Prunariu, pentru că ați acceptat invitația noastră de a răspunde acestui interviu!

Capitolul de astăzi ar trebui să reprezinte pentru oricine dintre noi un îndemn. Un îndemn spre a ne uita puțin la felul în care erau făcute lucrurile înainte și la potențialul pe care îl avem astăzi, o dată cu dezvoltarea tehnologiei. Domnul Dumitru Prunariu constituie fără îndoială un exemplu pozitiv, un exemplu de dedicare și dorință de a face mai mult, un exemplu de pasiune și de muncă ce aduce rezultate memorabile pentru viitoarele generații.

Ne vedem mâine, cu materiale la fel de interesante. Până atunci, nu ezitați să distribuiți acest material, dacă v-a fost pe plac!