Pe Laura Matache o cunoaștem de ceva vreme, iar totul a început de la un eveniment fericit la care am…participat 🙂 . Laura este antreprenor, educator, mediator și părinte, dar pe lângă aceste lucruri este și un om pe care te poți baza, un om cu puternice valori morale, pe care încearcă să le insufle și celorlalți. Dincolo de gestionarea restaurantului Tifalis și de implicarea în alte proiecte, Laura a răspuns pozitiv invitației noastre de a răspunde la câteva întrebări cu privire la promovarea și susținerea limbii române.

Îți mulțumim, Laura, pentru că te-ai alăturat campaniei noastre! Laura, știu că lucrezi foarte mult cu copiii, de ani de zile. În același timp, ești manager de evenimente și ai propriul cabinet de mediere. Te rog să ne spui dacă limba română își găsește locul în oricare dintre aceste domenii (sau în toate, simultan). Dacă nevoia de a vorbi și de a scrie corect românește se identifică în toate aceste nișe.

Cred cu tărie în nevoia de identitate și în necesitatea sentimentului de apartenență, și deci consider că o bună cunoaștere și utilizare a limbii native este esențială în orice domeniu. Zilnic, am contact direct cu oameni din diferite domenii și cred că utilizarea corectă a limbii native este o carte de vizita, o emblemă care te etichetează de la prima frază.

Intri în contact cu foarte multe persoane. Ești de asemenea o prezență activă online. Cum vezi evoluția limbii române până în prezent? Consideri că avem nevoie de educare și formare continuă în acest sens?

Ce mă dezgustă total este faptul că nu mai prezintă interes acest aspect. Cunosc foarte mulți oameni care știu forma corectă și totuși vorbesc greșit.  De exemplu: 90% din cei care folosesc ” e multe scaune aici”, dacă sunt apostrofați, imediat se corectează singuri , ceea ce înseamnă că știau de la începutul conversației forma corectă, dar nu le-a pasat .

Evident, susțin formarea permanentă și alcătuirea unor sisteme funcționale de suport. Exista câteva grupuri pe Facebook, dar când pui o întrebare întâi ești făcut prost și apoi primești răspuns. Răutatea și nepăsarea oamenilor lovesc și acest domeniu.

Care crezi că este motivul pentru care limba română este cumva atât de ușor ignorată?

Eu cred că să nu iți pese cum vorbești, este similar cu să nu iți pese cum ești îngrijit. Lipsa de interes în acest domeniu îmi zgârie retina zilnic. Citesc mereu rapoarte sau diferite acte oficiale scrise cu 16789543 greșeli și niciodată nu am înțeles de ce nu a fost nimeni interesat sa recitească și să corecteze aceste înscrisuri.

Se întâmplă să greșesc, evident, dar îmi e rușine, recitesc, corectez, reformulez pentru că îmi pasă. Din păcate societatea trăiește într-un ritm alarmant și afișează un dezinteres total față de multe aspecte importante.

Trăim vremuri în care ne mai pasă doar cu ce plătim facturile și când e puiul la reducere.

Ești educator specializat într-o instituție de stat. Te rog sa ne spui care este părerea ta cu privire la accentul pe care îl mai pune sistemul pe educație, pe învățământ, pe a ști limba română (scris-vorbit). Este statul român un sprijin în educație? Când este nevoie să înceapă educația în ceea ce privește limba română, scris și vorbit?

Educația în ceea ce privește limba română, scris și vorbit, trebuie să înceapă de la primele cuvinte pe care copilul le aude. Din primele luni de viata , copilul trebuie să audă corect românește.

Lucrez cu copiii de 14 ani, depun zilnic eforturi în acest sens, e greu, e foarte greu pentru că sistemul e disfuncțional și din acest punct de vedere. Nu îmi plac oamenii care dau vina pe sistem, pentru că știu că noi alcătuim sistemele, așa că, în dreptul meu, încerc din răsputeri să împart toleranță și dragoste pentru România. Sistemul de învățământ  este și el un suport, infinit inferior și lipsit de instrumentele necesare.

Dincolo de sistemul educational, noi putem face ceva pentru a ști să vorbim sau să scriem cât mai corect românește?

Da. Un mare și răspicat: SĂ NE PESE.

Așa cum am spus, aproape nimeni nu mai pune accent pe calitatea comunicării, contează ce spunem nu și cum spunem. Suntem câțiva cei care punem preț pe limba română, eu dacă nu sunt sigură de cum exact se scrie ceva, caut până aflu, ma enervează să nu știu, dar nu multă lume face asta.

Care crezi că sunt motivele pentru care nu acceptăm atât de ușor să fim corectați?

Am urmărit câteva reacții de tipul ăsta în online. Românul are un stil anume de a corecta, pentru că nu ne pasă de cei din jur, ” corectura” de obicei este ” ce prost ești bă, nu ai fost la scoală, trebuia să zici …”

În plus oamenii care nu pun preț pe limba română sunt deranjați de ceilalți și refuză să fie conectați, pentru ca nu le pasă cum era corect.

Ți se întâmplă să greșești? Dacă da, care sunt propriile mijloace de a remedia acest lucru? Ai cumva un exemplu în acest sens?

Daaa… Și recunosc. Multa vreme m-a “ucis ” voiam cu vroiam , era un cuvânt învățat de mica, de acasă și se implementase  în creieraș acolo și nu vroia…( glumesc), nu voia să iasă.

În general caut când nu știu ceva.

Ești antreprenor, dar în același timp și mamă. Cat de mult contează limba romana atunci când ești părinte? Cumva statutul de mama creste importanta învățării, pentru a transmite mai departe informația corecta, sau acest lucru trebuie sa fie bine înrădăcinat înainte de schimbarea statutului?

Nu contează dacă știai sau nu înainte, poate nu toată lumea a avut egalitate de șanse în privința educației, contează sa iți pese cum evoluează copilul tău, contează sa iți dorești ce e mai bun pentru el și evident sa constitui un exemplu pentru el . Ca tu , poate nu ai avut ocazia la momentul oportun sa iți însușești anumite necesități pot sa înțeleg, dar că ai un copil pe care nu îl susții  să evolueze cursiv este de neiertat.

Care sunt elementele care ne pot ajuta să reparăm eventualele greșeli?

Aici , sunt privilegiată de meseria mea. Lucrând cu copiii și susținându-i  activ la efectuarea temelor, am mai mereu o carte de gramatică în raza vizuală.

Evident, Google este și el un prieten de nădejde.

Influențează limba română felul în care este privită persoana care scrie sau vorbește?

Da. Este o carte de vizită, o eticheta care atârnă greu în frunte. Personal, aproape involuntar am un sentiment de respingere față de o persoană care nu vorbește corect.

Te rog să adresezi un mesaj sau un  îndemn cititorilor noștri.

Sa vă pese, domnilor! De limbă, de istorie , de tradiții, să nu lăsați originile să se piardă.  Să aveți respect pentru limba în care ați spus întâiul: mama.

Îți mulțumim, Laura și îți urăm succes în proiectele tale viitoare!

Ne apropiem de finalul campaniei noastre. Pe măsură ce am înaintat, am găsit idei și mecanisme noi prin care să alegem să ne pese de limba română. Revenim cu noi materiale, pe care abia așteptăm să vi le împărtășim!