Georgiana este întruchiparea perfectă a renașterii din propria cenușă și nu, nu spunem întâmplător acest lucru. Ea este un om care a vrut întodeauna să evolueze, să învețe, să fie o lumină pentru cei din jurul ei. Ea a avut ambiția de a lupta și de a învinge provocări pe care poate că puțini dintre noi le-am putea gestiona. A avut ambiția și puterea de a scrie o carte- mărturisire a propriei vieți și de a se implica în proiecte de voluntariat menite să ajute oamenii aflați la ananghie (exemplu: asociația FREE). Georgiana lucrează astăzi, alături de oamenii de la care a primit ajutor la nevoie, în cadrul unei organizații care luptă pentru reabilitarea persoanelor dependente de droguri și anume Teen Challange România. A lucrat însă cel mai mult cu propria persoană, pe care a reușit să o modeleze în ceea ce este astăzi. Ne bucurăm așadar să o avem alături pe Georgiana Drăgan Moldoveanu, o prezență veselă și plină de viață, căreia îi mulțumim pentru că a răspuns invitației noastre!

          Georgiana, te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine, despre activitatea ta și despre proiectele tale.

În linii mari, sunt o persoană care a trecut prin foarte multe lucruri (inclusiv o dependență de droguri de 5 ani), care a învățat din fiecare în parte, și care a căutat întotdeauna să nu rămână la același nivel. Am aspirat mereu spre a face mai bine lucrurile care mă pasionează. În prezent lucrez într-o fundație creștină care ajută tineri ce se confruntă cu dependența, așa cum am fost și eu în trecut. Cred că nu există satisfacție mai mare decât aceea de a putea fi o sursă de speranță pentru cei care și-au pierdut-o, de a fi o încurajare și în același timp un exemplu viu, că se poate. În urmă cu opt ani, când Dumnezeu m-a salvat și pe mine din dependența de droguri, mi-am dorit foarte mult să scriu o carte cu mărturia mea. Știam că Dumnezeu m-a înzestrat cu acest talent și voiam să scot potențialul maxim din el. Vedem prin ochii imaginației cum mulți tineri vor citi cartea aceasta, vor fi încurajați și va crește în ei dorința de a face o alegere care le va schimba viața. Astăzi, mă bucur enorm să văd cum din durerea prin care am trecut, am reușit să scot ceva extraordinar, cartea autobiografică: Goana după iluzii, Și totuși am învins drogurile! Cartea aceasta este proiectul meu de inimă. De-a lungul timpului am fost implicată și în alte proiecte ce vizează scrierea, inclusiv prin redactarea unui “Curriculum împotriva traficului de persoane”, a scenariului unei cărți de benzi desenate, dar și prin scrirea de articole și inteviuri pe teme diferite. Dar cartea autobiografică rămâne preferata mea, pentru că ea conține paginile vieții mele până la punctul în care Dumnezeu a intervenit și mi-a schimbat destinul.

          A vorbi corect și a scrie corect, sunt abilități de care ar trebui să dispunem în permanență, atât în mediul online cât și offline. Cât de mult contează perfecționarea și documentarea continuă în acest sens? Ai exemple de lucruri noi învățate, cu privire la limba română?

Dacă vrei să excelezi într-un domeniu, asta cere întotdeauna sacrificiu. Niciun lucru valoros nu se obține ușor. Trebuie să înveți constant, să te dezvolți. Același lucru este valabil și cu privire la a scrie și a vorbi corect. Necesită perfecționare, cercetare, dorința de a învăța, disciplină, dar și acceptarea faptului că întotdeauna e loc de mai bine. Un lucru nou, despre care am citit recent, este legat de folosirea greșită a cuvântului patetic. Conform DEX-ului, adjectivul patetic provine din franțuzescul pathetique, care este definit ca: plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează, plin de emfază, de afectare. Confuzia sensurilor vine, cel mai probabil, din limba engleză, acolo unde “pathetic” înseamnă “ridicol, demn de milă sau de dispreţ”. Când am citit asta, a fost ca o „palmă peste ochi”, pentru că am realizat cât de ușor putem folosi greșit anumite cuvinte. Dar, m-am bucurat că am descoperit sensul real al cuvântului, și că asta mă va opri în a mai face aceeași greșeală pe viitor.

          Numele tău este strâns legat de apariția cărții Goana după iluzii, Și totuși am învins drogurile! , sub semnătura ta. Spune-mi, te rog, cât este de important să scrii în mod corect, atunci când conștientizezi că așternerea unor gânduri pe hârtie este menirea ta?

Poți să devii chirurg fără să pui mâna pe bisturiu? Nu… Este același lucru. Dacă ai un talent în care nu ești dispus să investești, vei rămâne într-o zonă de mediocritate, iar în cele din urmă vei renunța să mai faci lucrul respectiv. Cred că mulți oameni sunt inzestrați cu talent, în forma lui brută. Foarte mulți! Diferența dintre geniile care scriu capodopere și cei care nu ajung să publice măcar un articol pe parcursul vieții, sunt orele de muncă, nopțile nedormite, cerneală cursă pe foaie și sutele de corecturi până la varianta finală. Cine înțelege principiul ăsta, nici măcar nu-și va mai pune întrebarea dacă e important să scrii corect atunci când vrei să devii scriitor. Cred că întrebarea va fi: Cum să-mi permit să nu scriu corect, când știu că „a scrie” e cea mai mare pasiune a mea?

 

 

Cât de importantă devine limba română în domeniul tău de activitate?

Părerea mea este că limba română e importantă în orice domeniu de activitate, atâta timp cât în buletin figurezi ca cetățean român. Poate sunt mai drastică din punctul ăsta de vedere, dar eu nu cred în „scuza” locului de muncă. Nu văd în asta un motiv de a ne justifica. Soțul meu lucrează pentru o companie străină și vorbește limba română impecabil. Sigur că cei care lucrează în domenii precum editură, corectură text, redactare etc, implicit pun un preț mai mare pe aspectul acesta. Și probabil vorbesc și scriu limba română mai bine decât majoritatea. Dar asta nu e o scuză pentru noi, ceilalți. Să vorbim corect ar trebui să fie parte din cultura noastră, din valorile noastre naționale, să fie moștenirea pe care o lăsăm celor care vin după noi. Iar o moștenire este de valoare atunci când își păstrează esența, lucrul cel mai de preț. Când vom înțelege asta ca popor, vom prețui mai mult ceea avem și ceea ce vom lăsa în urmă.

          De ce crezi că există atât de multe greșeli de scriere și vorbire? Are mediul online o influență nefastă asupra limbii române?

Cred că există atâtea greșeli de scriere și vorbire pentru că oamenii nu mai sunt interesați cu adevărat de lucrul acesta. Să scrii și să vorbești corect limba maternă nu mai reprezintă neapărat un motiv de mândrie, iar oamenii tratează asta într-un mod superficial. Sigur că mediul online are o influență nefastă, pentru că se promovează orice, oricând, iar oamenii nu mai fac diferența între conținutul de calitate și conținutul plin de greșeli. Neavând un filtru clar, preiau cuvinte sau scrieri de pe internet și ajung să nu mai facă diferența cu privire la ce e corect și ce nu. Și astfel lucrurile se perpetuează. De multe ori cei care vorbesc corect limba română devin și ei confuzi, văzând cum o masă de oameni folosește frecvent un cuvânt sau o expresie într-un mod greșit. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să încep să caut în dicționar sau prin cărțile de la școală, pentru a mă verifica, deoarece nu eram sigură dacă folosesc corect un cuvânt. Din păcate, asta este puterea influenței mediului online în zilele noastre.

          Ești un om puternic, a cărui poveste nu are cum să nu te impresioneze. Îmi poți spune, te rog, cât de mult a contat școala în formarea ta? Sau a fost vorba despre a fi un foarte bun auto-didact?

Bineînțeles că școala a avut un rol esențial în formarea mea, totuși, într-un mod intențional mi-am dorit constant să cresc și să mă dezvolt, motiv pentru care am învățat foarte mult singură. Pot spune că o combinație între școală și auto-disciplină reprezintă cheia spre ce am devenit astăzi. Îmi amintesc cum începând din clasa a-II-a citeam cărți de Victor Hugo și Alexandru Dumas, ajungând ca în clasa a-VIII-a să citesc uneori câte o carte pe seara. Pur și simplu „le devoram”. Oricând aș fi renunțat la un film sau o emisiune TV pentru o carte bună. Asta m-a ajutat din toate punctele de vedere. Am învățat multe lucruri, mi-am îmbogățit limbajul și mi-a deschis “apetitul” spre a scrie la rândul meu.

          Din proprie experiență îți mărturisesc că în biroul romaniaseo, atunci când scriem, este nevoie de cât mai mulți ochi pentru verificarea textelor. Crezi că greșelile își fac loc și din cauza trasferului de responsabilitate? Așteptăm mereu să ne corecteze cei din jurul nostru? Învățăm ceva atunci când altcineva corectează în tăcere, fără să ne acorde un feedback? Tu (când ai scris cartea, dar și când redactezi alte materiale) simți nevoia unei corecturi?

Așa este, de fiecare dată avem nevoie de mai mulți ochi pentru corectură. În ceea ce mă privește, greșelile nu au legătură cu transferul de responsabilitate. Nu știu cum văd alții lucrul acesta. Eu greșesc frecvent, fie din cauza unor automatisme formate (și de care nu-mi mai dau seama), fie pentru că, citind textul de multe ori, efectiv nu mai văd greșelile. Cred că se formează acel “punct orb” de care nu mai reușesc să trec. Eu chiar îmi citesc textele de câteva ori înainte de a le preda. Tocmai pentru că mi-e foarte rușine doar gândindu-mă la ce va crede despre mine persoana care va face corectura, dacă ar descoperi niște greșeli pe care le puteam evita. În concluzie, prefer lucrurile făcute cu excelență, în niciun caz transferul de responsabilitate. Totuși, avem nevoie întotdeauna de o corectură.

          Campania noastră crede mai mult în a repara greșelile, în a conștientiza că e nevoie de atenție și de implicare. Ție ți se întâmplă să greșești? Care este modalitatea de a corecta?

Greșesc și eu frecvent. În definitiv, cine nu o face? Am momente în care îmi recitesc textele și mă gândesc: oare cum am putut face atâtea greșeli? Sunt convinsă că invariabil vom greși cu toții. Problema nu e greșala, ci însușirea acestui lucru ca fiind normalitate. Cred ca asta ne împiedică să mai creștem. Așa cum spuneam mai sus, un lucru pe care îl fac pentru a evita greșelile este să îmi verific textele de foarte multe ori. Am momente în care sunt atât de confuză cu privire la anumite expresii, cuvinte, sau chiar folosirea celebrului “i” de sine statător sau cu un frate geamăn alături. Atunci încep și caut pe internet sau în cărțile de Limba Română pe care le mai am, și aflu cum e corect. Greșala nu e „să greșești” ci să te conformezi lucrului acesta ca fiind normal.

          Care este, în accepțiunea ta, modalitatea cea mai eficientă de a repara greșelile de scriere sau vorbire în limba română?

E simplu: atunci când mi-e foame, mănânc; atunci când mi-e sete, beau apă; dacă vreau să vorbesc și să scriu corect în limba română, atunci pun mâna și citesc. Cred că asta ajută cel mai mult. Bineînțeles completat poate cu exerciții de gramatică sau alte lucruri de genul acesta. Totuși, esențial este să citim!

          Cum vezi evoluția limbii române în viitor? Crezi că putem înclina balanța în favoarea folosirii ei la justa valoare?

Cred că există speranță pentru limba română, trebuie doar insuflată acelora care pot înclina balanța. Iar aceia suntem noi, poporul român. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Campania asta poate fi un început pe care trebuie să-l valorificăm la maximum. Pentru că lucrurile de calitate, prind în cele din urmă. Oamenii își vor însuși întotdeauna un lucru dacă îi înțeleg valoarea. De multe ori observ tendința spre a deveni sarcastici cu privire la cei care fac greșeli, fără să ne dăm seama că asta generează doar frustrare, dar nu aduce schimbare! Dorința de schimbare vine în urma conștientizării că faci un lucru greșit. De aceea îmi doresc din suflet ca prin această campanie, tot mai mulți oameni să schimbe ceva. Vom avea cu toții de câștigat, dar cel mai mult, frumoasa limbă română.

          În final, te rog să adresezi câteva cuvinte persoanelor care au ales să citească acest material.

În primul rând, vreau să vă felicit că v-ați luat timp să citiți asta. Știu că trăim în epoca fast-forward, unde tot ce durează mai mult de 1 minut este plictisitor și obositor. Mă bucur că nu aveți mentalitatea asta. Înseamnă că suntem mai mulți, iar asta e excelent. Cred că fiecare dintre noi putem face o diferență, dacă ne pasă cu adevărat de ceva. Și se pare că nouă ne pasă de limba română! Iar ăsta e doar începutul…

          Georgiana, nu ne rămâne decât să îți mulțumim pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre și te mai așteptăm cu drag, oricând vom mai avea o inițiativă similară. 

Un nou capitol stă scris în paginile campaniei noastre. Prognoza meteo anunță și pentru mâine o vreme similară, drept pentru care vă așteptăm cu un nou capitol captivant și cu o invitată specială, cu care vom discuta, din nou, despre minunata noastră limbă română!

Nu uitați, dacă v-a plăcut acest material, v-a fost de folos, sau credeți că ar folosi și celorlalți, nu ezitați să îl distribuiți!