Cred în muzică, așa cum unii oameni cred în povești!

Muzica este mai mult decât o simplă alinare
Este inspiraţie şi expiraţie, cu fiecare suflare
Dacă ritmul este ceea ce cu-adevarat iubeşti
Atunci muzica e modul în care simţi că trăieşti

Viața în sine este-o imensă partitură
și din când în când, mai dai și de o cotitură
Aşadar, dacă în viaţă muzica-ţi este de-ajutor
Este nevoie doar de tine, să îţi fii propriul dirijor!

Muzica reprezintă mai mult decât o simplă înșiruire de note muzicale. Pentru unii reprezintă un pansament, un medicament, o alinare. Pentru alții muzica reprezintă un tatuaj adânc scrijelit în epiderma sufletului. Cu toții însă vibrează la unison pe ritmul iubit, tresăltând ori de cate ori aud acordurile preaiubite.

Am ascultat muzică de mic. Nici până astăzi nu am reușit să înteleg prea bine dacă această pasiune mi-a fost insuflată în vreun fel, de cineva, de ceva… Nu pot spune nici măcar că am dezvoltat singur această pasiune. Sau dacă am făcut-o, nu a fost în mod deliberat. Știu doar că a evoluat în timp. Că s-a amplificat din ce în ce mai mult, mai ceva decât dacă aș fi folosit un amplificator dedicat.

Povestea a început cu, veți râde poate, muzica ascultată de sora mea. Fiind deținătoarea în regim de monopol a singurului casetofon din casă, la vremea aceea, trebuia să ascult ce asculta și ea. Ca să înțelegeți mai bine despre ce vorbesc, fac referire la perioada anilor ’80, timp în care resursele și opțiunile nu erau prea numeroase. Nu am făcut nazuri, am crescut alături de sora mea, alături de muzica ei, dar o idee se înfiripase în mine, o dorință. Aceea de a căuta perfecțiunea sunetului. Am înteles destul de repede că pasiunea mea pentru muzică nu mă va îndrepta către crearea acesteia și am acceptat destul de repede ideea. Dar am hotărât în sinea mea, din pasiune pentru muzică și mânat de fiorii adolescenței, că voi asculta muzică, oricare ar fi acesta, la cel mai înalt nivel. Că vreau ca sunetul auzit să aibă claritate, să aibă amplitudine, să fie de calitate, să pot distinge între sunetele înalte și joase, să aud stereo, să pot face diferența între canale.

De aici a început o căutare perpetuă. O documentare asiduă. Am dorit să am ce e mai bun în materie de echipamente audio, fie ele playere, fie boxe sau căști. Așa am reușit să fac experimente pentru a căpăta experiență. Astfel a trebuit să învăț niște noțiuni de fizică de care fugisem destul de repede în clasele a 9-a și a 10-a (Usain Bolt de la cine credeați că a învățat ce înseamnă să fii rapid?), cum ar fi frecvența sau impedanța. Am învățat cum să protejez un cablu al unei perechi de caști, să îl las să se îndoaie natural, să nu îl bruschez sau smucesc, astfel încât și acum căștile pe care le folosesc depășesc cu mult durata medie de viață a căștilor utilizate pe scară largă.

Am trecut prin diferite stiluri de muzică, însă muzica reprezintă constanta din viața mea. Oameni au venit și au plecat, am schimbat job-uri, am vizitat locuri. Muzica însă a rămas aproape de mine. Am aprofundat. Am încercat să descopăr. Să nu fiu mainstream. Este mai puțin relevant ce ascult azi. Relevant este că pasiunea pentru un sunet de calitate a rămas. Am rafinat însă. Nu mai caut doar sunet. Am învațat că și designul este hotărâtor și, poate din puțin snobism, am căutat și o anume eleganță a produselor pe care le folosesc.

După cum cred că deja se poate vedea, sunetul e parte din viața mea. A fost și va rămâne. M-a ajutat să fiu cine sunt astăzi. De ce spun asta? Pentru că muzica face parte dintre lucrurile care mi-au modelat personalitatea. Muzica m-a sprijinit, atunci când mă aflam pe un pat de spital și ea era singura mea sursă de sprijin. Refugiul meu. Pentru că în vreme ce mulți doar ascultau piese hip-hop, și erau cumva transpuși în mod imaginar în realitatea versurilor, eu de fapt trăiam acea realitate. Muzica m-a bucurat mereu, deoarece în timp, am atribuit câte o piesă favorită fiecărui moment din viața mea.

Muzica este prezentă în tot ceea ce fac zilnic, e parte din viața mea. Și cum viața mea a căpătat ramificatii și valențe noi, era imposibil ca muzica să nu își întindă tentaculele de cristal și asupra vieții mele. Am o sotie (rockeriță înfocată) care ascultă, ca și mine, muzica de calitate și care caută la rândul ei calitatea sunetului în detrimentul altor caracteristici. Am un copil care încă dinainte de a se naște asculta în căști, așezate strategic, pe burtica mamei, „The lonely shepard” a lui Gheorghe Zamfir. Și mai am și un vecin care, atunci când depășește concentrația admisa de alcool, ascultă Bolero de Ravel. Știu, sunt norocos cu așa muzică în viața mea. Și cu asa vecin, ar spune unii, poate mai puțin norocoși.

De aceea mi se bucură inima când văd că și pe piața din România își fac simțită din ce în ce mai mult prezența creatori de echipamente audio din ce în ce mai performanțe, precum Edifier,  astfel că nu mai trebuie să apelez la rudele din străinatate pentru un preț neprohibitiv la echipamente de calitate. Că experiența mea în ceea ce privește muzica poate fi continuată, și, de ce nu, perpetuată și către copilul meu sau către alți copii. Cred cu tărie în faptul că însăși viața e o partitură pe care noi trebuie să o dirijăm cât putem de bine. Suntem norocoși că trăim aceasta partitură, așa cum suntem norocoși prin faptul că suntem întregi, că nu avem deficiențe de auz sau alte probleme. Este important ce am spus, pentru că în vreme ce muzica pentru mine înseamnă sunet și calitate, pentru alte persoane muzica nu există și nici un alt sunet. Asa că da, muzica înseamnă pentru mine viață, iar acest lucru chiar e o binecuvântare.

Acest articol a fost realizat pentru SuperBlog 2017!