Un Harley, un job și o experiență de(-o) viață. SUA, o vacanță specială!

Dacă aș avea posibilitatea, m-aș întoarce în timp în perioada studenției. Nu pentru mirosul betonului umed (deh, facultate de Construcții) și nici pentru sesiunile cu examene grele care mă îndemnau să trec prin ele doar aducându-mi în minte imagini cu nisip, plaje și multă apă. Dacă aș fi din nou studentă, aș investi în mine și m-aș înscrie fără îndoială în programul work and travel, derulat de către CND Vacanțe Speciale. Mi se pare a fi situația ideală pentru un student. Munca, alături de călătorii, de socializare și schimb de experiență, ei bine aceasta pare a fi o rețetă perfectă pentru un tânăr ale cărui orizonturi abia se deschid și care se află în cea mai fertilă perioadă a dezvoltării sale.

În mintea mea deja planul ar fi făcut. Aș avea asigurat permisul de muncă, iar viza nu ar fi o problemă, drept urmare timp de 4 luni, cu ajutorul Work and Travel Vacanțe Speciale ar trebui să văd viața prin alți ochi. Americani, mai exact. Mi-aș împlini visul de a înțelege viziunea americană care le marchează locuitorilor atât de tare activitățile și domeniile de lucru. Aș vrea să văd de aproape ideile lor despre antreprenoriat, muncă și educație. Scopul meu ar fi în mod cert acela de a cunoaște și de a învăța. De a respira un aer proaspăt, dincolo de ceea ce am cunoscut până acum. De a mă distra, dar și de a mă responsabiliza în același timp, pentru că da, va trebui să și lucrez. Să îmi perfecționez limba engleză dincolo de nivelul pe care îl am acum. Am șansa de a învăța limba, direct de la sursă. Iar dacă aceasta nu este o oportunitate fantastică, atunci nu știu care e!

Dincolo de anumite avantaje work and travel mai mult decât evidente, mie mi se pare foarte important că aș avea un job. Ce aș vrea să lucrez? Ei bine, pe tărâm american, cu studii superioare (încă) nefinalizate, pentru a-mi subvenționa șederea și micile călătorii pe care le voi face, mi-ar plăcea să fiu ospătăriță. Probabil că veți râde, însă pentru că am ales un program work and travel în America, pentru că vorbim despre o ședere temporară, cu durată determinată și pentru că vreau să experimentez din plin visul american, mă gândesc să încep de jos. Așa cum poate că o fac și americanii la rândul lor. Voi fi realistă, în ciuda studiilor pe care le urmez.

– Ce ați dori?
– O cafea. Neagră. Fără zahăr.
– Neagră. Bitum. Fără zahăr. Fără aditivi. În mintea mea fac conexiunile cu domeniul construcțiilor pe care îl studiez.

Mi-ar plăcea acest job work and travel. Ai ocazia să vezi o mulțime de oameni pe care îi unește același limbaj. Foamea. Așa voi experimenta și acest aspect. Știu că voi cunoaște mulți oameni: chinezi, francezi, italieni. Știu că voi auzi multe limbi și dialecte, iar asta mă va ajuta. Voi vedea porturi noi, haine specifice și lucruri care țin de propria cultură sau religie. Aș fi nerăbdătoare să le cunosc pe toate. Și sunt curioasă, oare cum arată și ce gust are de fapt un hamburger american? De ce i-o fi lăudând toată lumea?

Sunt convinsă că această experiență mă va ajuta să cunosc nu doar oameni noi, ci și culturi noi, idei noi, viziuni noi. Cumva va avea efectul de a mă face mai receptivă și mă va determina să îmi doresc să cunosc mai mult. Sunt sigură că îmi voi lărgi cercul de cunoștințe și, o dată cu acest lucru și aria de destinații pe care să le pot vizita. Tehnologia modernă va avea un rol major în acest caz.

– Bună Hans! Sunt bine, mulțumesc! În octombrie, la Oktoberfest? Desigur, mi-ar plăcea să vin în vizită!

În State mi-ar plăcea să explorez lucrurile pe care le urmăresc cu plăcere din confortul casei mele. Mi-ar plăcea enorm să străbat câmpii întregi, într-o ținută specifică, tipic americană. Vreau cizme de cowboy, deși soarele arde, vreau o fustă și-o geacă de jeans. Vreau un Harley sub mine și pedala de accelerație sub picior. Vreau să văd ținuturi nesfârșite și cactuși care fug de mine pe câmp, duși de vânt. În imaginația mea deja mi-am făcut și o lista, un itinerar pe care mi-ar plăcea să îl bifez ca fiind realizat, cu destinații speciale, unele tipic americane. Iată câteva dintre ele:

NASA- Agenția Spațială Americană. Da, mi-ar plăcea să ajung la sediul NASA. Dacă tot vorbim despre one in a life time offer, aș vrea să văd locul unde zilnic iau naștere proiectele spațiale emblematice ale Statelor Unite ale Americii. Mi-ar plăcea să aflu mai multe informații despre Apollo și să văd și eu stelele așa cum doar savanții au ocazia să le vadă. Să numesc una în mintea mea și să o pot recunoaște și din țara mea, din România. Monarus Nocturnus, după numele meu.

Muntele Rushmore. Aș merge pe motocicleta mea închiriată, până în Dakota de Sud, special pentru a vedea acest monument. El este un simbol al visului american și în același timp un omagiu adus președinților care au marcat primii 150 de ani din istoria SUA. George Washington (I), Thomas Jefferson (III), Abraham Lincoln, și Theodore Roosevelt, sculptați în granit, la dimensiuni colosale, magistrale, sunt un monument pe care nu l-aș rata pentru nimic în lume.

Marele Canion. Aceasta ar fi destinația care știu că m-ar lăsa fără cuvinte. M-aș lăsa arsă de soare pe motorul încins, doar ca să am în fața ochilor o priveliște ca aceasta. M-ar face în mod clar să apreciez frumusețea tării mele și mi-ar arăta în același timp frumusețea țării pe care oricine și-ar doi să o viziteze. Acesta este un canion săpat în rocă de către fluviul Colorado și este o atracție turistică ce face parte din Parcul Național al Marelui Canion.

Manhatan. Aș trage o fuga și unde e luxul mai mare, în ciuda faptului că sunt o ospătăriță, cu aspirații de inginer în construcții. Dar nu am cum să nu vizitez locul unde zgârie norii ating cerul, iar Statuia Libertății îți amintește în mod constant de marele simbol al Statelor Unite- independența. Central Park și Empire State Building sunt încă doua puncte de atracție pe care nu aș vrea să le ratez.

Chicago aka Windy City. Aș merge în Chicago pentru teatre, dar mai ales pentru a-mi atinge visul de a-i vedea pe jucătorii mei favoriți de baschet. Aș merge la arena United Center pentru un selfie, culmea, cu o statuie. Nu orice statuie însă, ci cea a celui mai mare baschetbalist al tuturor timpurilor, legenda Michel Jordan!

Golden Gate. Cui nu i-ar plăcea să meargă pe podul suspendat devenit emblemă a SUA? Ai spune ca avem poduri suspendate în România, iar mintea mea de inginer ar fi de acord. Însă acest pod, inaugurat în anul 1973, a fost la timpul ei prima construcție suspendată, deasupra nivelului apei. 150 de metri mai exact. Golden Gate Bridge leagă San Francisco de districtul Marin County și are implementat un sistem de monitorizare în timp real a traficului (!).Ajunsă la o aruncătură de băț de falia San Andreas, parcă m-aș simți mândră să mă aflu în locul unde pământul fuge (la propriu) de sub picioare, ca urmare a deplasării plăcilor tectonice.

Route 66- Mother of all roads. Pentru că va fi totuși o călătorie scurtă, mi-aș încheia periplul american pe celebra Route 66. Mama tuturor drumurilor, așa cum mai este cunoscută, nu are cum să nu se afle în itinerarul meu. Este una dintre primele legături rutiere ale coastei de vest și leagă Chicago de California. Numele acestei autostrăzi încă mai este pomenit astăzi și nu doar în piese rock, iar autostrada este un adevărat simbol american ce merită văzut.

Aceasta ar fi vacanța cu work and travel, prin programul derulat de CND Vacanțe Speciale, pe care aș savura-o din plin. Fiecare destinație specială, cumulată cu experiențele sale va face ca întreaga perioadă să fie de fapt o vacanță specială.

Atâtea națiuni și atâta culoare, toate prinse într-un buchet numit Statele Unite ale Americii. Acest multiculturalism din spațiul american va avea rolul de a mă face să înțeleg că lumea înseamnă mai mult decât civilizație. Ea este raportată la oameni și la ceea ce fac aceștia. La istorie și la relațiile dintre ei. Aș înțelege de fapt că America este o punte de legatură. Cam cum este Bucureștiul doar că la o scară mult mai mare. Toți acești oameni, toate aceste culturi, formează de fapt un întreg care se remarcă în toată lumea, fie el și așa pestriț. Fiecare pată de culoare însă, cheamă la ea mai mulți oameni, iar acesta este de fapt scopul de fapt. Să creăm legături, să fim vii, să învățăm, să scriem istorie. Să construim punți peste continente și relații care să bată orice distanță.

Acest articol a fost realizat pentru SuperBlog 2017!