Cafeaua care ne-a adus împreună…

În interiorul meu sălășluiesc vreo trei oameni și toți trei au diferite activități său trăiri. Totuși, cei trei oameni au un numitor comun, iar acesta este personalitatea. Cei trei oameni se trezesc (culmea, toți la aceeași oră), aproape înainte ca lumina să străpungă cerul. Antreprenorul din mine este cel care apreciază aroma cafelei, cel care o adulmecă mai întâi și abia mai apoi gustă din ea. Cel care știe că o cafea la birou, din monodoze cafea înseamnă timpul său de relaxare, liniștea de dinaintea furtunii.  Mama din mine este cea care îi mulțumește lui Dumnezeu pentru fiecare din diminețile în care soțul se trezește mai devreme și o așteaptă cu cafeaua gata pregătită, proaspăt râșnită din cafea boabe de cea mai bună calitate. Iar omul, omul din mine este cel care dimineața își amintește că de fapt o cafea a fost motivul pentru care astăzi are totul.

Mereu am fost o fire mai diferită. În ciuda faptului ca sunt sociabila de fel, îmi place sa ma înconjor doar cu oamenii care chiar îmi plac, cu care să pot împărți momente și trăiri, vise și chiar ideile mele crețe, care nu îmi dau pace uneori. Recunosc însă ca având o astfel de personalitate a însemnat să am și destul de puțini prieteni. Am căutat așadar oameni cu care să am ceva în comun, oameni de care să mă lege ceva. Am căutat să leg prietenii care să dureze și am căutat să găsesc acel ceva comun, care să mă facă să mă simt bine alături de un om.

– Hai să bem o cafea! A venit din neant o invitație din partea iubitului meu (devenit între timp soțul meu)

Sursa foto: LaFantana.ro

Sceptică, sătulă de oameni care mă căutau doar având anumite interese, am zis totuși că ar fi plăcut să dau o șansă cuiva să se apropie de mine.

Am realizat însă în scurt timp că expresia “hai să bem o cafea”, este mai puternică decât orice invitație. Este mai presus de o invitație la film și mai presus de o cină de afaceri. Cumva cafeaua ne face să venim la o întâlnire liberi, fără condiționări, lăsându-ne un răgaz în care să coborâm garda zilnică, costumul de zale pe care îl îmbrăcăm pentru a răzbi prin aventurile zilnice. Cafeaua este liantul, ea este cea care face punți peste nișe de afaceri și poduri între oameni. Pentru ea se strâng oamenii laolaltă, chiar și atunci când nu au nimic de spus. În cafea boabe poți ascunde trecutul și în ceașca plină de savoare amăruie îți poți vedea visele.

Cafea

Sursa foto: LaFantana.ro

Cafeaua savurată alături de soțul meu a fost și cea care ne-a adus împreună. În ciuda faptului că era o invitație făcută seara, licoarea magică chiar avea să fie binevenită. Locuiam în Brâncoveanu, iar el la Budapesta, așa că am stabilit de comun acord, un loc de întâlnire minunat, Parcul Tineretului. Aceea a fost seara în care am simțit diferit aroma cafelei, împletită suav cu bătăi de aripi de fluturi. Aceea a fost cafeaua a cărei tărie ne-a ținut treji până spre dimineață, povestindu-ne trecutul și întrezărind viitorul. Mirosul cafelei proaspăt râșnite se amesteca suav cu mirosul crud al ploii, pentru că da, ca un făcut, o ploaie torențială se abătuse peste București, împiedicându-mă să mai ajung acasă, obligându-ne să ne retragem acasă la el, la adăpost.

“Noi doi vom conduce lumea! “Aceasta a fost concluzia unei nopți trăite în aromă de cafea al cărei gust a avut menirea de a ne dezlega limba, gesturile și inima. A fost un moment de relaxare pe care l-am păstrat cu sfințenie până astăzi.

Mai băusem amândoi cafea până atunci, însă licoarea pe care o sorbeam de data asta era diferită. Mă simțeam liberă și totuși cucerită! Era de parcă într-o ceașcă de cafea se ascunseseră deodată toate minunile lumii, iar tu puteai să îți creezi propriul puzzle din boabe de cafea. Gustul îi era divin, era o adevărată ambrozie care reușea să ne trezească fiecare moleculă de ADN și care ne iriga fiecare celula a corpului, ca un fluviu ce trece printr-un deșert arid… fiecare picătură de cafea este absorbită cu rapiditate, precum stropii de ploaie ce cădeau afară pe asfaltul încins.
Stăteam împreună, privindu-ne și povestind, savurând o cafea care ne făcea să ne lăsăm deoparte toate condiționările zilnice. Eram doar noi și ceștile aburinde de cafea, răcorite de aerul rece al ploii. Eram noi și sufletele noastre, dezgoliți de griji, stres, probleme, mâhniri, trecut. Eram vii și liberi.

“Hai să bem o cafea!” a devenit pentru noi de atunci o experiență, nu doar un act de a savura o licoare aromată. Pentru că fiecare invitație la cafea aducea cu sine interacțiunea, chiar și atunci când nu ne spuneam nimic. Ne-am căsătorit și de atunci cafeaua este spațiul nostru intim. Fie că vrem să discutăm o problemă decizională importantă, fie că vrem să ne povestim unul altuia cum ne-a fost ziua, fie că vrem să ne auzim, în liniște, gândurile, ne invităm în permanență la o cafea, amestecată cu o ușoară aromă de tutun.

Sursa foto: Portofoliu personal

Atunci am realizat care este răspunsul pe care îl căutam. Există un lucru pe care îl am în comun cu oamenii din jurul meu. Extrapolând, “hai la o cafea!” a devenit și un laitmotiv pentru a petrece timp cu prietenii. Pentru că am observat că și ei reacționează la o astfel de invitație. De ce? Pentru că de fapt fiecare ieșire este o experiență. Pentru că o ceașcă de cafea ne aduce pe toți, laolaltă, vorbind aceeași limbă. Cea a gustului. A libertății. A vieții.
O cafea aromată a avut darul de a ne schimba viața toată. Deși avem astăzi un copil, servicii dificile și timp din ce în ce mai puțin, invitațiile la cafea încă ne amintesc de începuturile relației noastre. Așa că, dacă in vino veritas, in cafea este viata!

Ce ziceți? Ieșim la o cafea?

Acest articol a fost redactat din pasiune pentru cafea, pentru SuperBlog 2017- proba “Cafeaua care mi-a schimbat viața”