Am spus la începutul campaniei, în Prefață, că vom încerca să arătăm tuturor faptul că limba română este importantă absolut în orice domeniu. Astăzi am vrea să vă prezentăm un interviu inedit, cu o persoană care a reușit să ne uimească de-a binelea, tocmai datorită faptului că acordă culturii o importanță foarte mare. Delia Toma este avocat de profesie, iar în timpul liber citește, vede filme și apoi le scrie acestora recenzii nesponsorizate. Până aici, nimic nou, am putea spune, nu-i așa? Doar că Delia are un sistem propriu implementat, prin care se însărcinează să citească în timpul săptămânii, astfel încât duminica să scrie. O ordine perfectă și un devotament nemaipomenit pentru cultură, în toate formele sale, dar și un sistem de organizare care ne-ar trebui multora dintre noi, acestea sunt principalele caracteristici pe care le vedem atunci când pășim pentru prima dată în Valea Poveștilor.

          Bună Delia, îți mulțumim pentru că ai acceptat invitația de a răspunde întrebărilor noastre! Te rog sa ne vorbești în câteva cuvinte despre blogul tau de recenzii de care te ocupi.

Valea Poveştilor este un proiect mai vechi al meu, iar între mutările mele cumva am început şi am întrerupt munca de mai multe ori (pentru mine Bucureşti este al 4 oraş în care am locuit în ultimii 15 ani). În ultima jumătate de an proiectul care iniţial era ceva fără o formă concretă a început să prindă contur şi în prezent este un loc în care în fiecare săptămână scriu despre ultimele cărţi citite, ultimele filme văzute, fie la cinema fie seriale. Nu pretind că sunt un “critic”, sunt doar un cititor, un spectator. Însă cred că din când în când e bine să avem şi o viziune mai simplă asupra lucrurilor. Asta sper că este blogul meu, un loc în care poţi găsi o viziune a unui simplu cititor.

    Citești în timpul săptămânii, iar duminica ne împărtășești părerile tale, pe un blog complet nesponsorizat. De unde a plecat această idee? Care este scopul său? De ce această alegere?

Noua versiunea a blogului s-a născut mai mult din dorinţa mea de mă automotiva să reiau ceva ce îmi place enorm, să citesc. Din păcate m-am adaptat mai greu la viaţa din Bucureşti decât în celelalte oraşe, prin urmare am avut o perioadă în care nu am mai citit aşa de mult. Cred ca in 2016 am citit 5 cărţi tot anul. Aşa că în urmă cu 6 luni am decis că e timpul să fac ceva. Mi-am adus aminte de Valea Poveştilor şi mi-am propus ca în fiecare săptămână să citesc ceva, iar la finalul săptămânii, în fiecare duminică să scriu o recenzie pe blog.

Recunosc că proiectul personal a fost un succes, de la începutul anului şi până acum am citit 5 cărţi şi sunt deja la jumătatea celei dea 6 a. Experienţa asta m-a învăţat că, cel puţin pentru mine, un mod foarte bun de a mă motiva a fost să mă responsabilizez. Dacă nu citesc nu am ce să scriu duminică, prin urmare trebuie să citesc.

Unul dintre lucrurile cele mai bune care s-a întâmplat pe lângă faptul că am reuşit să citesc în 2 luni cât am citit într-un an întreg, este faptul că cititul mă ţine departe de electronice –televizor, tabletă, telefon.

          Ai un sistem de lucru axat foarte mult pe autodisciplină. Te ajută cărtile citite să acumulezi informații și să te perfectionezi? Să acumulezi cunoștințe? Să umpli unele goluri?

Evident că ajută, în primul rând orice lectură îţi dezvoltă gândirea critică, te ajută să gândeşti creativ ceea ce în final înseamnă că poţi găsi soluţii multiple la probleme din viaţa de zi cu zi.

Cărţile de specialitate eu nu le includ în categoria “lectură”. Întrucât lucrez în domeniul juridic este obligatoriu să îmi actualizez permanent cunoştinţele, mai ales în climatul politic actual al României, unde schimbările legislative sunt la ordinea zilei. Prin urmare, aşa cum spuneam mai devreme cărţile de specialitate nu le-am inclus niciodată în categoria “lectură”, ele fac parte natural din profesia mea.

Nu cred că am citit, sau eu cel puţin nu îmi aduc aminte să fi citit, cărţi de dezvoltare personală. Aşa cum bine sesizai sistemul meu este bazat foarte mult pe autodisciplină. Dacă eu nu reuşesc să mă motivez, nu reuşeşte nimeni.

          Pot cărțile să ne ajute să corectăm greșeli de scriere sau vorbire în limba română?

În mare măsură da. Depinde acum şi de carte, dar şi de cititor. Nu orice carte aduce plus valoare. Din nefericire, ca în orice lucru din viaţa, exită şi o cantitate destul de mare cărţi “de chioşc de ziare din gară” cum le numesc eu.

Evident că în general o carte bine scrisă în mâna unui cititor deschis nu numai va corecta greşeli de scriere sau vorbire în limba română, dar va şi îmbogăţi vocabularul cititorului.

 Cât de mult contează ca o carte să fie scrisă în mod corect, coerent și inteligibil?

Enorm. Cred că cel mai bun exemplu din punctul acesta de vedere este seria “Harry Potter”, care din nefericire a avut o primă traducere extrem de nereuşită. Deşi la momentul acela eram în liceu am refuzat categoric să citesc traducerea în română şi am preferat versiunea în limba engleză, chiar dacă pentru mine personal a însemnat la momentul respectiv o gaură mai mare în buget. Din fericire s-a reluat traducerea de către o altă editură, aşa că pot şi eu în sfârşit să citesc versiunea în română.

Din păcate seria “Harry Potter” nu este un exemplu singular de traduceri nereuşite. De multe ori m-am gasit în situaţia de a căuta pe la anticariate o anumită ediţie a unei cărţi doar pentru că avea un anume traducător.

          Ai vreo preferință în vederea alegerii cărților?

În ultima perioadă am cumpărat mai multă literatură SF, însă am avut şi perioade în care am citit literatură clasică, perioade în care am citit fantasy. Recunosc că o recenzie bună pe Goodreads s-ar putea să mă determine să cumpăr o anumită carte, la fel şi recomandarea unui prieten. Apoi vin „mofturile” cum le numesc eu – prefer cărţile cu copertă cartonată, am anumite preferinţe pentru anumite ediţii în funcţie de editură, traducător etc. Toate acestea contează atunci când decid să cumpăr o carte.

          Cât de mult contează expunerea corectă și coerentă a ideilor pe blogul tău? Mai ales în contextul în care tu prezinți, dintr-o perspectivă obiectivă, cartea și filmul?

Cred că mai curând perspectiva mea este mai mult subiectivă, recenziile mele prezintă opinia mea personală cu privire la cărţile citite, indiferent de opinia generală a cititorilor sau a criticilor. Mi s-a întâmplat să citesc o carte care mie nu mi-a plăcut şi care avea totuşi critici foarte bune.

În contextul acesta este foarte important ca ceea scriu să fie într-o formă cât mai corectă şi coerentă astfel încât să fie clar că reprezintă strict opinia mea. În mediul online e extrem de uşor să deranjezi dacă discursul tău nu este coerent şi clar.

          Ce rol au pentru tine diacriticele în limba română?

Am observat în ultimii ani că datorită tehnologiei foarte mulţi au renunţat la folosirea diacriticelor nu doar in mesaje pe telefon sau mail-uri, dar şi în documente oficiale, în contracte etc.

Eu insist să scriu cu diacritice, atât la birou cât şi pe blog. Chiar dacă asta înseamnă în viaţa profesională o muncă în plus atunci când trebuie să înlocuiesc toate literele scrise fără diacritice dintr-un document completat / modificat de altcineva care nu foloseşte diacriticele.

          Deși lucrezi foarte mult la acest blog, în viața de zi cu zi ai un job în domeniul avocaturii. Cum se împacă cele două domenii și mai ales, putem vorbi despre limba română ca despre un liant?

Limba română este singurul liant dintre cele două pasiuni ale mele. După cum spuneam anterior cărţile de specialitate nu le includ la categoria „lectură”, iar acasă citesc literatură SF în această perioadă.

În general insist să citesc varianta în limba română a unei cărţi, doar în cazuri excepţionale nu fac asta. Fie nu există o traducere în română, fie traducerea în română este nereuşită.

Cititul mă ajută enorm în activitatea mea, cititul îţi dezvoltă gândirea creativă şi îţi îmbogăţeşte vocabularul, iar toate astea sunt extrem de importante în activitatea mea.

          Procesul de învățare este unul viu? Trebui hrănit și întreținut?

Eu învăţ în fiecare zi. Fiecare carte vine cu un personaj, cu viaţa lui, viaţa din care înveţi constant ceva. Îmi amintesc un desen cu un terorist ţinând o armă la capul unei fetiţe care avea un ghiozdan în spate şi o carte în mână, iar deasupra desenului era scris „cea mai mare teamă a teroriştilor”. Câteva secunde stai si te uiţi la mica fetiţă agăţată de cartea aceea ca şi cum ar fi fost viaţa ei. În final realizezi marele adevăr : nimic nu este mai periculos decât un om needucat, iar pentru el nimic nu este mai de speriat decât cunoaşterea.

          Ce alte metode de a ne remedia greșelile de scriere sau vorbire în limba română crezi că ne-ar putea ajuta să devenim mai buni, mai performanți?

Eu scriu, de mână, cu stiloul şi acum. Am scris cu stiloul tot timpul. Ţin minte că în facultate colegii mei se uitau ciudat la mine că scriu cu stiloul. Procesul fizic de a scrie pe o foaie de hârtie te forţează să conştientizezi cuvântul ca formă şi aşezare în contextul propoziţiei pe care o scrii. Nu ţin un jurnal, însă folosesc o agendă pentru a mă organiza atât la muncă cât şi acasă.

          Te rog să adresezi un mesaj/ îndemn cititorilor noștri.

Citiţi! Orice şi oricând aveţi timp! Nu contează ce gen preferaţi, nu există lectură corectă sau incorectă. În perioada asta eu citesc SF, prietena mea citeste monografii, tatăl meu citeşte istorie. Important nu este genul literar, important este să citiţi. Cărţile ne îmbogăţesc viaţa!

Mulțumim, Delia Toma și îți urăm succes în a găzdui cât mai mulți oameni în Valea Poveștilor!

Un nou capitol ne arată că putem găsi motivația pentru a folosi limba română, chiar și în absența unor modele prestabilite. Dorința de a evolua, setea de a citi și nevoia de a suplimenta cunoștințele avute reprezintă aspecte pe care ar trebui să le avem în vedere. Ne revedem mâine, cu un nou material, la fel de interesant, care are o invitată specială.