Cap. 20. Mamă, soție, manager de editură, Cristina Antonica este astăzi modelul educațional pe care l-am ales să discutăm despre limba română și importanța acesteia. Creanga Fermecată este numele editurii în care Cristina pune zilnic o parte din suflet și trebuie să mărturisim faptul că, citind cărțile preparate în acest cuptor, am redescoperit gustul bun al cărții.

          Mulțumim Cristina pentru faptul că ai acceptat invitația noastră!

          Știm că tu te afli în spatele proiectului Creanga Fermecată. Te rog să ne spui în câteva cuvinte despre ce este vorba și de unde a pornit acest proiect.

Editura Creangă Fermecată a venit firesc ca răspuns la întrebarea “Care este darul meu către Lume?”. A existat un moment în viața mea în care mi-am pus serios această întrebare și mi-am dat seama că fiecare dintre noi are datoria de a lăsa o urmă frumoasă și bună. Nu am știut nimic din ceea ce urma să fac, însă am avut viziunea produsului final. Acest simț a adus în viața mea oamenii potriviți la timpul potrivit.

          Este firesc să relaționăm activitatea unei edituri de limba română, așa că te rog să ne spui cât este de importantă limba română pentru tine, ca manager al proiectului tău. Dar dincolo de acesta?

Eu sunt la vârsta la care îmi dau seama că am avut parte de o educație formată de oameni pasionați de meseria, vocația lor. Încerc să le urmez exemplul și în cadrul activității mele, mai cu seama că vorbim de activitatea unei edituri. Eu cred că este necesar să fac casă bună cu limba română. Ceea ce pot confirma este faptul că există momente în care, indiferent de voința proprie, se întâmplă și mutilări ale dragii limbi scrise. Aici mă gândesc la un tiraj întreg compromis datorită unei erori umane – transmiterea la tipografie a unui document greșit. Mi s-a întâmplat, am învățat mult din această experiență. Dincolo de proiectul meu, ortogramele mi se par una din pietrele de încercare a relației individ-social media. Este bine, totuși, că avem curajul să scriem, sper să ne găsim curajul să îndreptăm ceea ce vremea a cimentat incorect.

Corectitudinea exprimării autorilor în limba română este un criteriu de alegere a cărților ce urmează a fi publicate? 

Atunci când îți dorești să publici o carte, ai petrecut deja suficient timp încercând să scoți varianta cea mai bună a textului pe care urmează să îl propui unei edituri. Mă gândesc aici atât la firul epic, dar și la regulile de scriere, gramaticale ori de punctuație. Oricum, o dată acceptată o propunere, ea trece prin mâinile și prin fața ochilor unui corector de încredere.

Mai sunt persoane interesate să scrie cărți? Se acordă limbii române în acest caz importanța cuvenită?

Oh, da! Eu primesc des propuneri. Chiar dacă textele nu se potrivesc cu filosofia ori principiile editurii, eu încerc să ajut cât mai mult. Au ieșit câteva cărți pe piață pentru care eu am avut doar rol de sfătuitor. Eu cred că pentru fiecare carte există un timp și-un loc potrivit. Parcursul lor este lung, dar tare frumos.

Consideri că se poate scrie o carte în condițiile în care limba română este mai puțin cunoscută? Există ideea de transfer de responsabilitate către persoana care efectuează corectarea?

Aceste persoane există și își fac treaba foarte bine. Deseori rămân în umbră, numele lor nefiind menționat. Existența colaborărilor cu astfel de persoane nu urmărește acoperirea neajunsurilor unui autor, ci mai degrabă livrarea unui produs cât mai bun. Un autor, condus de muză, de inspirație, poate livra un produs excelent, un best seller, însă datorită implicării personale, emoționale, să facă greșeli în scris. Să scrii este un proces uman în fond și la urma urmei…

          Pentru mulți dintre noi cărțile în format clasic rămân o bază solidă. Consideri că lumea este mai interesată de cărțile în format electronic, digital?

Nu, dar recunosc, eu sunt o împătimită a cărților “fizice”. Cred că este comod să porți un dispozitiv în care poți stoca oricâte cărți îți dorești. Cu toate acestea, sunt cărți a căror splendoare se poate vedea, simți cu ajutorul printurilor. Mă refer, bineînțeles, la cărțile pentru copii, enciclopedii ori albume de artă. Experiența din tipografie mi-a deschis o lume magică unde mașinăriile sunt îmblânzite de mâna omului, culorile au infinite nuanțe și luminozități, iar mirosul, oh, mirosul cărții noi proaspăt scoasă din cuptorul de litere…. hmm, este divin!

          Ne influențează cărțile cunoștințele de limbă română?

Le dezvoltă, le aprofundează, ne ajută să relaționam mai ușor, să ne facem înțeleși. Rolul cărților îl vezi, îl simți atunci când prinzi și guști prima poantă dintr-o carte. Îmi aduc aminte acum de fiica mea, mare pasionată de lectură. Îmi plăcea să o urmăresc citind, îți făcea o poftă teribilă. Ochii unui copil prins de lectură deschid în fața unui adult o poveste nouă. Se oglindesc în privirile lui toate întâmplările personajului principal, zambetele trădează acea emapatie după care tânjim, hohotele te anunță că ai dat lovitura, ai ales o carte bună, potrivită pentru acest “ astăzi”. Influența cărților se mai poate simți și când, într-o discuție cu un pasionat de lectură, impresiile, paralele cu alte cărți decurg firesc, atemporal.

          Mediul online are vreo influență asupra modului nostru de a vorbi sau scrie?

Mediul online a mai stricat din “scris”, însă a oferit o portiță excelență pentru interesați: practic, te poți informa despre orice, oricând și asta aduce o îmbogățire a cunoștințelor și, de ce nu, a limbii române în timp real.

         Din postura de manager de editură, intri în contact cu multe scrieri, supuse sau nu greșelii. Ne poți spune dacă totuși și tu greșești? Dacă da, cum încerci să te corectezi?

Clar! Eu cred că și eu mai am de învățat, când am dubii consult și eu un specialist, online sau offline. Cu toate acestea, sunt o împătimită a ortogramelor, aici știu sigur că pot ajuta la rândul meu. Deci, toate ortogramele mutilate sunt invitate la mine!

          Care crezi că este soluția pentru a ne perfecționa în permanență cunoștințele de limbă română, referindu-ne la vârsta adultă? 

Fiica mea este în clasa a treia. Mi-am cumpărat de curând o culegere de gramatică. Aș putea jura că la școală sunt prezentate numai excepții. Evident, exagerez, totuși a aduce în preajma copilului o atmosfera de studiu face bine ambelor echipe. Copilul preia din disponibilitatea părintelui de cunoaștere, părintele petrece timp de calitate cu propriul copil și mai învață lucruri noi, uitate sau chiar neștiute încă.

          Pe lângă faptul că deții o editură, mai ai și un job și ești și părinte. Când crezi că începe procesul de învățare a limbii române și când se termină acesta?

Procesul de învățare începe din timpul vieții intrauterine, când mama ne citește, ne cânta, ne dezmiardă. Vorbim în primul rând de transfer de afecțiune, dar și de muzicalitate a limbii. Copilul nou născut recunoaște vocea celor apropiați. Sigur, contactul fizic primează, însă și viul grai are un rol important. Mama transmite în primii ani de viață toate adevărurile supreme: iubirea, binele și răul etc. De învățat nu contenim să învățăm! Frânturile de limba pot ajuta la seniorat menținerea memoriei ori cursivitatea unui discurs.

           Te rog să adresezi câteva cuvinte cititorilor care au avut răbdarea să parcurgă acest material.

Le mulțumesc, răbdarea este o virtute. Să păstrezi curiozitatea vie până la sfârșitul unui text reprezintă o calitate.

         Îți mulțumim Cristina Antonică și așteptăm să citim cât mai multe cărți de la editura ta!

Am scris și capitolul cu numărul 20, în care am discutat despre  rolul limbii române într-o editură și nu numai. Următorul capitol va trata punctul de vedere al psihologului și al omului, în raport cu limba română, cu greșelile, dar și cu capacitatea a accepta corectura, atunci când ea este necesară!