Discutăm în această veritabilă zi de iarnă cu fondatoarea unei comunități al cărei nume îți oferă o stare de bine imediată. Ama- happiness is homemade, este comunitatea pe care Ana-Maria Nicolae a creat-o și de care se ocupă în mod constant. Pe lângă aceasta, Ama scrie pe blogul ei, traduce diferite documente și cărți și, foarte important, este și o mămică dedicată. Toate aceste lucruri ne indică faptul că Ama, așa cum este cunoscută Ana Maria Nicolae, este o persoană care pune mare preț pe limba română, drept pentru care am invitat-o astăzi să ne împărtășească câteva păreri cu privire la subiectul campaniei noastre!

          Îți mulțumim Ana Maria, pentru că ai acceptat invitația noastră!

         Ai în grijă o comunitate generoasă de femei, în care subiectele sunt de foarte multe ori relaționate de cultură, carte și educație, pe lângă subiectele utilitare. Tu ești cea care a creat comunitatea, drept pentru care ne interesează dacă tu ești persoana care a dat tonul acestei tendințe educative.

Când am creat această comunitate, scopul meu a fost acela de a oferi oamenilor un colț de internet liniștit, frumos și plin de informații utile. O exprimare corectă, clară și coerentă a venit cumva la pachet cu asta și, fără să cer acest lucru în mod direct, dezvoltarea ulterioară a grupului a confirmat că dacă sădești frumosul, oamenii vor avea grijă de el.

Te ocupi în mod constant de blogul tău, acolo unde postezi mereu lucruri utile și interesante. Cât de multă importanță acorzi felului în care te exprimi pe acest blog? Dar în cadrul comunității online sau în viața privată?

Îmi petrec foarte mult timp folosind limba engleză. De aceea, mă lupt constant cu tendința de a vorbi romgleza. Când scriu pe blog sau pe social media, îmi impun să folosesc doar limba română. Și nu e neapărat vorba de estetică, ci e un mod de a mă impulsiona să găsesc exprimarea corectă în limba română, chiar și atunci când mintea mea alege o alta variantă.

Știu că adiacent comunității online Ama- Happiness is homemade, există și o mică comunitate de carte. Ne poți spune mai multe detalii despre acest grup privat?

Consider că nașterea clubului de carte a fost un pas firesc. Majoritatea membrilor grupului “mare” iubesc lectura și era nevoie de un loc special pentru a discuta despre cărți. Meritul nu este al meu aici, ci a acestei comunități, formate din femei frumoase și inteligente.

          Devin grupurile dedicate cărților o necesitate a vieții noastre? Mai este important să citim? Ne mai ajută acest lucru? Cum?

 Înainte să fie Facebook-ul atât de popular, organizam în Timișoara întâlniri ale iubitorilor de carte (am renunțat după ce au apărut copiii). Migrarea acestor întâlniri în mediul virtual era de așteptat și chiar dacă acestor grupuri le lipsește interacțiunea fizică, au și marele avantaj de a aduna la un loc oameni din întreaga lume, care pot deschide subiecte și purta dialoguri la orice oră și de oriunde. În plus, oamenii se găsesc mai ușor așa – iubitori de carte și de lectură – și astfel comunitățile se dezvoltă mai ușor și oferă o mai mare diversitate.

           Ne influențează mediul online felul în care scriem sau vorbim? Ne influențează în bine sau în rău? Ce am putea face pentru a ne corecta sau pentru a ne îmbunătăți performanțele?

Da, ne influențează și încă mult. Dar cred că este esențial în ce cercuri te învârți și online. Dacă preferi să urmărești pagini cu conținut îndoielnic, expunerea zilnica la un limbaj sărac te va face să crezi că aceasta este limba română. E în puterea noastră sa alegem ce citim sau ce urmărim online.

           Ești de asemenea o persoană care lucrează foarte mult cu limba română, dincolo de propriu blog. Știu că te ocupi și cu traducerea anumitor elemente de conținut. Îmi poți spune, te rog, cât de mult contează ca acesta să fie tradus în mod corect?

Am tradus lunile trecute câteva cărți. Pentru mine a fost o experiență care mi-a deschis ochii din multe puncte de vedere. În primul rând, mi-am dat seama cât de grea e munca de traducător. Apoi am înțeles uriașa responsabilitate a unui traducător de a transpune în romană mesajul autorului. A traduce nu înseamnă a cunoaște cuvintele, ci de a înțelege sensul lor și de a transpune înțelesurile dintr-o limbă în alta, cu tot bagajul acela cultural pe care îl are fiecare. Iar în al treilea rând, am fost pusă în situația de a descoperi că făceam multe greșeli gramaticale – nici nu știu de unde m-am procopsit cu ele sau cum de s-au împământenit până la punctul în care nici nu le mai recunoșteam, dar ele erau acolo. Și astfel am avut ocazia să le corectez.

          De ce este important să respectăm regulile de scriere și vorbire? Cât de mult contează felul în care scriem și vorbim? Spune acest lucru ceva despre fiecare individ în parte?

Cred că a vorbi corect ține de respectul față de propria persoană și de dorința de a te dezvolta, de a avea grijă de tine.  Aș spune că e ca și cum ai avea grijă să te îmbraci zi de zi, să te speli pe față și să iți piepteni părul. Limba este un organism viu, iar faptul că acum 30 de ani erai bun la gramatică, nu înseamnă că nu mai ai nevoie să te îngrijești de felul în care te exprimi.

           Ești mamă și de aceea am vrea și părerea ta. Sistemul de învățământ pune astăzi accent pe învățarea temeinică a limbii române? Vezi vreo diferență între modul de învățare de acum și cel de acum 20 de ani, spre exemplu?

Îmi e greu să mă exprim încă din acest punct de vedere pentru că am copii mici. Ce pot spune însă, este că nu putem lăsa școlii toată grija dezvoltării vocabularului și a exprimării copilului. Acestea nu sunt lucruri care se învață în câteva minute pe zi, ci sunt lucruri care se sedimentează în timp, prin obiceiuri sănătoase. Și aici mă gândesc în primul rând la limbajul folosit în fiecare familie și apoi la expunerea la cărți și multă, multă lectură.

           Care crezi că sunt motivele pentru care greșim atât de mult?

 Cred că greșim mai ales pentru că ne grăbim. Și apoi pentru că multora nu le pasă sau nu consideră că exprimarea este importantă.

          Uneori, în cadrul comunităților online, persoanele implicate în discuții greșesc în scriere. Este normal să corectăm, sau pentru faptul că grupul nu este unul cu specific literar, ar trebui să trecem cu vederea greșala? În grupul tău cum stau lucrurile? 

Depinde ce greșeală. În primul rând, nu cred că exprimarea corectă trebuie să fie prezentă doar în grupuri cu specific literal.

Dar consider că depinde mult și despre ce greșeală vorbim. Există greșeli care se fac din grabă sau neatenție, sunt greșeli făcute în limba română de oameni care au o altă limbă materna sau care locuiesc de 30 de ani în alta țară, care au făcut școala în alta limbă.

Atât pe grup, cat și în viața reală, cunosc mulți oameni care nici liceul nu l-au terminat și care au lacune serioase de gramatică. Culmea e că de la ei am simțit deseori dorința de a învăța, de a se corecta. Ei citesc și recitesc ce scriu, iar atunci când apar greșeli e firesc sa fim înțelegători și să privim puțin dincolo de asta. De multe ori, îmi scriu în privat și îmi zic că le e jenă să scrie pe grup să nu se facă de râs… oamenii aceștia au bun simț și respect față de limbă, chiar dacă nu se exprimă perfect. Ei pot fi ajutați și ghidați cu tact.

Si apoi sunt cei care “greșesc” pentru că nu le pasă de fapt de felul cum se exprimă. Care scriu cum le vine și nu le pasă dacă cei ce citesc pot măcar descifra mesajul. Ei bine, în aceste cazuri, nu am nicio reținere de a-i corecta și de a le atrage atenția. Devine o chestie de igienă a spațiului virtual în care ne aflăm.

            Ama, ție ți se întâmplă să greșești? Dacă da, cum remediezi această situație? Ai vreun exemplu care îți vine în minte?

Da, desigur. De multe ori. Am o colecție de mesaje în care sunt corectată de cititori. Majoritatea scrise cu foarte mult bun-simț și datorită cărora chiar am avut de învățat și mi-am corectat greșeala. Si mărturisesc că am ajuns să apreciez aceste mesaje 😊

         Te rugăm să adresezi un mesaj sau un îndemn cititorilor noștri!

Să iubească limba română. Să o respecte, dar să nu se teamă de greșeli. Deseori, din greșeli învățam cele mai frumoase lecții.

        Îți mulțumim Ama, și îți urăm succes în proiectele viitoare!

Ne întâlnim curând cu noi materiale interesante, cu noi idei și cu sfaturi constructive, menite să ne ajute să respectăm mai mult limba română. Până atunci, dacă acest material v-a fost pe plac, vă invităm să îl distribuiți!