Discutăm astăzi despre impotanța limbii române într-un domeniu foarte actual, necesar și care nu își va pierde niciodată utilitatea. Avocatura. De aceea, am invitat-o pe Shirina Ștefănescu Albu, avocat specializat pe drept civil în proiectul Legalway să ne spună părerea ei despre limba română și să ne arate cât este de important să vorbim și să scriem corect românește, în orice context. Shirina este o persoană cu cunoștințe de limbă română foarte bine înrădăcinate și cu valori morale ce depășesc barierele temporale.

Bună Shirina! Te rog să ne spui câteva cuvinte despre activitatea ta, despre proiectul tău.

Sunt avocat specializat pe drept civil, cu accent pe partea societară a acestuia, adică pe activitatea societaţilor. Ofer consultanţă pentru antreprenorii aflaţi la început de drum, pentru a-şi întemeia afaceri cu o bază legală, solidă, pentru a preveni riscurile juridice, dar şi pentru cei care au deja o activitate de business susţinută. Mă pasionează dreptul internetului şi dreptul proprietaţii intelectuale, sunt preferatele mele. Proiectul Legalway are un scop educativ, preventiv, prin intermediul workshop-urilor ne-am propus să le oferim start-up-urilor cunoștințele de bază pentru a ști când să ceară ajutorul unui avocat și de ce au nevoie pentru a avea o afacere sustenabilă.

Cât este de importantă limba română în domeniul tău de activitate?

Limba română este foarte importantă pentru mine, în special cunoaşterea ei aprofundată, pentru că o exprimare corectă denotă o gândire raţională. Din păcate, am probleme în ceea ce priveşte recrutarea de tineri avocaţi, întrucât foarte mulţi dintre aceştia au carenţe grave de cunoaştere şi utilizare corectă a limbii române. O foarte mare parte a activitaţii noastre constă în redactarea contractelor, activitate ce implică extrem de multe nuanţe şi interpretari. Un “şi” sau un “poate” pot schimba complet sensul unei clauze contractuale. Eficienţa contractului poate depinde de o singura conjuncţie sau de o virgulă. La fel, interpretarea corectă a legislaţiei este imposibilă fără o cunoaştere foarte bună a limbii române, la nivel de sintaxă a frazei.

Destul de multe persoane sunt interesate să lucreze în acest domeniu. Ce ai transmite persoanelor interesate să lucreze în acest domeniu? Dincolo de reușită, cât de mult a contat pregătirea în activitatea ta?

Ca în orice alt domeniu ce are o vechime considerabilă în timp, pregatirea teoretică este esenţială. Bazele gandirii juridice se formează în timpul facultaţii şi se şlefuiesc ulterior, dar fară o dorinţă perpetuă de perfecţionare nu va exista reuşită. Avocatura este o vocaţie, nu un job, deci să nu se aștepte la un program de la 9 la 17. Nu este o carieră recomandabilă celor ce îşi doresc o viață uşoară şi confortabilă. Pe de altă parte, iţi poate oferi multa libertate şi independenţă fiind o profesie liberală, care îţi permite să te organizezi şi să activezi aşa cum consideri că este mai bine.

Una dintre caracteristicile meseriei tale este cea a vorbirii elevate. Fiind un domeniu în care talentul oratoric este important, cât de mult contează îmbogățirea vocabularului de-a lungul timpului?

Din păcate, având în vedere gradul de încărcare al instanţelor de judecată, nu mai apucăm să ne exersăm prea mult abilităţile oratorice. Avocatura, în ziua de astăzi, se bazează, într-un procent foarte mare, pe proceduri scrise. Fiind un domeniu cu un vocabular de specialitate, care este de dorit să ramână cât mai constant şi mai neschimbat în timp, nu pot spune că imbogaţirea vocabularului este ceva pe care ne axăm cu prioritate. Trebuie să fim mai curând foarte exacţi şi precişi, decât foarte creativi. Dar, desigur, majoritatea avocaţilor de success sunt oameni care au citit în copilarie şi în tinereţe şi citesc şi în prezent foarte mult.

Shirina, îți cerem un punct de vedere personal: este importantă folosirea corectă a limbii române în viața ta de zi cu zi? Sau înafara serviciului utilizarea limbii române devine mai permisivă?

Cu siguranţă un mediu informal e mai permisiv, iar eu una, în timp, am început să ignor destul de mult acest aspect. La început mă deranjau foarte mult greşelile flagrante pe care le auzeam sau le citeam pe reţelele de socializare, dar am învatat să fiu mai tolerantă. Pană la urmă, rolul limbii este să transmită corect un mesaj, iar dacă îşi îndeplineşte acest rol, eu pot să accept că unii oameni nu sunt atenţi la detalii. Sigur că scenariul meu ideal este cel în care toată lumea scrie şi vorbeşte impecabil româneşte, dar ştiu că este utopic.

Consideri că este important să ne documentăm în permanență? Să citim?

Cred că fără să citim mereu ne plafonăm, şi cred că viaţa e prea scurtă pentru a ne mulţumi cu ce „ajunge” la noi prin intermediul televizorului sau prin ce auzim din jur. Este o vorbă care mie îmi place foarte mult: „Ai trăit atâtea vieţi câte carţi ai citit”. Poveştile şi experienţele altor oameni pe care le regasim în cărti ne îmbogaţesc vieţile.

Mediul online ne ajută sau are o influență nefastă asupra modului în care scriem sau vorbim?

Încă nu am ajuns la o concluzie în ce priveşte acest aspect. In teorie, ar trebui să ne ajute, pentru că suntem obligaţi să scriem mai mult pentru a folosi internetul, dar nu sunt convinsă că are un efect pozitiv. Este foarte posibil să contribuie, de fapt, la perpetuarea greşelilor şi a unui limbaj neîngrijit. Mă mai gândesc.:)

Cine crezi că (mai) este responsabil de ignorarea limbii române? Sunt tinerii preocupați de vorbirea și scrierea corectă în limba română?

Cu siguranță nu sunt preocupaţi de acest subiect. Cel mai probabil, vina o poartă atât sistemul de învaţamânt, cât şi parinţii, care nu îi mai îndreaptă pe copii către lectură. Eu nu sunt, încă, mamă, dar cred ca propriul exemplu este cel mai important. Dacă un copil vede că parinţii citesc, cumpără carţi, mai devreme sau mai târziu le va urma exemplul. Dacă părinţii, profesorii, cei din jur îl corectează pe copil, pe tânăr, acesta va fi mai atent cum vorbeşte, cum scrie. Rigoarea vine din repetare şi din corectare.

Școala atunci versus școala de acum. Vorbim despre același sistem? Despre aceleași provocări? Despre același stil de a învăța?

Sinceră să fiu, nu ştiu exact cum este şcoala de acum. Tot ce ştiu de la foştii mei profesori, este că cel mai greu le este cu parinţii, nu cu elevii. Copiii nu mai au timp sa învete şi de la părinţi, iar părinţii se aşteaptă să fie educaţi complet la şcoală, or asta nu este şi nu a fost niciodata posibil. Fară o educaţie a răbdării, a respectului, a dorinţei de a progresa, asa-zişii „cei 7 ani de acasă”, copiii sunt foarte greu de educat numai la şcoală. Metodele educative progresează şi e firesc să fie aşa, provocările sunt mereu altele, deci e normal să se schimbe şi şcoala. Dar cred ca baza rămâne aceeasi.

Campania noastră are ca scop conștientizarea nevoii de a ne perfecționa atunci când nu știm și de a ne corecta atunci când greșim. Te rog să îmi spui, ție ți se întâmplă să greșești? Cum corectezi asta?

Da, mi se întamplă, a greşi este omeneşte. Uneori îmi este greu să accept şi mă obsedează, ulterior, nevoia de a nu repeta greşeala, sunt o fire pedantă. Cred că singura modalitate de a corecta o greşeală este, în primul rând, să o recunoşti şi apoi sa nu o mai repeţi, pe cât posibil. Cel mai mare duşman al ştiinţei nu este neştiinţa, ci impresia ca ştii totul, şi nu ai cum să afli că nu ştii totul decât citind, întrebând, informându-te, discutând cu cât mai mulţi oameni, dorind sa te perfectionezi.

Te rugăm să adresezi un mesaj sau îndemn cititorilor noștri, cu referire la subiectul campaniei.

Aceasta e cea mai grea intrebare, mi se pare dificil sa transmit un mesaj general valabil. Pot să vă spun ce mi-am propus eu: să cresc numărul de cărți citite anual, să petrec mai puțin timp pe rețelele de socializare și să îmi reiau bunul obicei de a scrie într-un jurnal, pe un blog. Mi se pare cea mai eficienta forma de terapie. Aș putea recomanda o carte: “Arta fericirii”, de Howard C. Cutler in dialog cu Dalai Lama, eu am găsit răspunsuri la multe întrebări citind-o.

Mulțumim, Shirina și îți urăm succes în proiectele tale viitoare!

Shirina este fără doar și poate un exemplu pe nișa ei, pe domeniul ei. Îndrumările ei sunt pline de substanță și ne determină să schimbăm ceva în felul în care ne percepem propria limbă. Revenim curând cu noi materiale, la fel de educative, la fel de interesante.