Cum a venit toamna, cum am început să număr ideile. Multe, neînfricate, simple sau pestrițe, le-am adunat pe toate pentru a vedea ce am de făcut. Prin vară plănuiam eu niște lucruri, însă am zis să mai copilăresc puțin, să mai cresc, să mai exersez, așa că iată-mă, mă înscriu din nou la SuperBlog.

Am mai fost pe acest drum și mi-a plăcut. M-am bucurat, m-am speriat, am așteptat. Dar în final a fost o experiență grozavă, pe care iată că îmi doresc să o repet. Mi-a plăcut atmosfera și competiția. Poate prin prisma faptului că mereu, fără excepție, am făcut din orice o competiție, tocmai de aceea nu mă pot lăsa acum de a scrie sub deadline.

Ce așteptări am? Mă aștept să scriu. Mult. Simplu. Mă aștept să stau iar cu inima la gât să văd dacă ceea ce scriu eu intuiește nevoia de final a clientului. Nu e ușor să scrii, am spus de multe ori, mai ales când ești într-o competiție cu alți creatori de conținut.

Ma aștept să cresc la capitolul auto-disciplină, deși am o părere relativ bună despre mine la acest capitol. Mă aștept să mă distrez, pentru că atmosfera în sine este una faină, de sărbătoare.

Iubesc să scriu și probabil de aceea nu vreau să stau înafara competiției. În această competiție am călătorit (fie și imaginar), am săpat în dedesubturile simțirilor mele și am scos la iveală trăiri sau idei pe care poate că în mod normal le-aș fi lăsat acolo, latente. Dar, pentru că îmi plac provocările, iată-mă din nou!

A venit toamna, da. Nu vreau să îmi acopere nimeni inima, ci să o las descoperită. Sau să o descopăr, cine știe? E toamnă. E frig deja. E rece și în mintea mea, dar cred că o cafea bună va rezolva și această problemă.

Ne vedem la Superblog!