Noul Honda Civic Type R- Sursa foto: Hondatrading.ro

Logo- Honda

La vârsta copilăriei majoritatea băieților sunt atrași de mișcare, de mașini, de viteză… Pentru unii dintre ei, pasiunea continuă și la vârste mai mari, unii chiar ajungând să valorifice atracția aceasta și să o transforme în mod de viață.

Până la un punct, nici eu nu am făcut excepție. Mi-au plăcut mașinile de mic. Îmi plăcea să mă interesez de ele, să observ diferențele, să înțeleg principiile de funcționare sau pe cele de design. Îmi aduc aminte cum mergeam cu părinții mei la mare, și printre momentele favorite se numărau și escapadele mele, de unul singur, prin parcările hotelurilor, pentru a admira mașinile străine ale turiștilor sosiți pe litoralul Marii Negre.

Tot cam atunci a început și pasiunea pentru cursele de Formula 1, iar când Michael Scumacher a început să piloteze în curse de Formula 1 am știut că voi avea ce să urmăresc pentru câțiva ani buni. Și nu m-am înșelat.

Pasiunea mea s-a limitat însă la a privi, a compara, a aprecia și a susține un pilot sau altul… Mi-aș fi dorit să valorific acea pasiune, însă știți cum e, socoteala de acasă e deseori diferită de cea din târg. Până într-o zi când latura mea corporatistă avea să fie abandonată pentru o scurtă perioadă, deoarece m-am trezit cu un plic în cutia poștală, cu o informație ce avea să îmi instige sângele la doborârea propriului record de viteză.

Sursa foto: colaj Pixabay plus internet

AM CÂȘTIGAT!! AM CÂȘTIGAAAAAT!!

Cum adică “ce am câștigat?” Am fost ales drept pilot al noului model de la Honda și anume Honda Civic Type R. Ăsta da câștig! Nu cred că aș fi avut oportunitatea aceasta sau poate doar să fi găsit o Honda Civic de vânzare, pe care să o pot încerca. Dar cu ea? Pe circuit?? Ei, asta da surpriză! Aproape rup plicul de la Honda România căutând detalii: concursul are în vedere încercarea de a stabili un nou record de viteză pe circuitul de la Nurgburgring, având copilot pe oricine îmi doresc.

Păi și eu pe cine aleg drept copilot? Hai să vedem ”datele problemei”:

Mașina pusă la dispoziție – Honda Civic Type R. Păi, stai așa! Dacă-i pe de-astea…. Pentru cei care nu știu, între modelele Honda, Civic Type R are un loc aparte. Când spui Honda Civic imediat îți vin în minte designul spectaculos și confortul de aceeași spectaculozitate. Dar când spui și Type R… lângă cele de mai devreme se adaugă și un comportament sportiv care poate îngheța sângele în venele oricărui neinițiat. Motorul VTEC turbo de 2000 cmc, dezvoltă o putere de 320 cp, la 6500 rpm, un cuplu maxim de 400 Nm, disponibil pe plaja între 2500 și 4500 rpm, și o viteză maximă de 272 km/h. Da! Da! Honda, nu vreun supercar! Mai exact, Honda Civic Type R, ca să fim lămuriți. Iar eu aveam să conduc bolidul acesta, încercând să stabilesc un nou record al clasei pe arhicunoscutul circuit de la Nurburgring.

Circuitul- Nurburgring. Hmmm… Situat în vestul Germaniei, Nurburgring este cunoscut pentru lungimea sa, de 20.81km, dar și pentru frumoasa dificultate de a conduce pe această pistă. Într-un decor împădurit, circuitul este un fel de guru al circuitelor de viteză. Este un must have printre producătorii de automobile să ai un record pe Nurburgring. Titluri precum “mașina X a surclasat timpul pe Nurburgring obținut de mașina Y” fac deliciul pasionaților, Nurburgring fiind și un etalon pentru cei care urmăresc fenomenul auto.

În aproape 25 de miimi de secundă alegerea era deja făcută. Susținător al lui Michael Scumacher, circuit, viteză, Germania…. Totul converge către această unică decizie. În plus, pentru a doborâ un record de viteză am nevoie lângă mine de un cunoscător, nu de un poet. Decizie luată. Acum, nu știu ce au făcut cei de la Honda, dar Michael Scumacher a răspuns pozitiv solicitării, așa că … iată-ne pe circuit!

Ajuns în fața mașinii, superba Honda Civic Type R, aproape că rămân cu gura căscată. Albastrul metalizat, numit Brilliant Sporty Blue Metallic, scoate în evidență parcă și mai mult caracterul sportiv al mașinii. Fac un pas spre ea, spre dulcea îmblânzire, însă  înainte să apuc să fac vreo mișcare, apare și Schumacher. Genunchii mei încep parcă să fie prieteni din ce în ce mai buni, mă ia cu transpirații…. Nu că ar fi el vreun impunător, dar are un bagaj de cunoștințe și rezultate de te lasă fără cuvinte. El însă e zâmbitor. “C’mon! Let’s go!”. Stai frate așa să mă dezmeticesc și eu. În definitiv nu tu ești cu idolul tău lângă tine, eu sunt cu al meu! (bineînțeles că nu am spus asta, dar mi-a cam trecut prin cap)

Sursa foto: Teintes.fr

Mi se așterne și mie un zâmbet pe față în momentul în care îmi dau seama de comicul situației: EU mă voi așeza la volan, iar Michael Scumacher pe scaunul din dreapta. Zâmbetul piere repede pentru că nu e timp de pierdut. Hai, facem o tură? Sigur! Și pornesc. Conduc, dar crispat. Bine, nu că aș fi vreun mare șofer de fapt, dar acum sunt și mai neatent decât de obicei. Îmi dau seama că nu am habar cu ce se mănâncă pilotajul adevărat. Că ce văd la televizor nu are nici cea mai mică legătură cu ce se întâmplă de fapt într-o mașină care poate atinge relativ ușor viteze de 150-200 km/h. Reușesc într-un fel performanța de a străbate cei 20 km ai circuitului în un pic peste 12 minute. Oprim, eu cobor fericit, gândindu-mă: “hai că nu m-am făcut complet de râs”. Și apoi, s-a întâmplat inevitabilul. Coboară și Scumacher din mașină. Și nu mai zâmbea!

– Hai la feedback!

Feedback scurt și cuprinzător: “toate greșelile despre care se învață la școala de pilotaj…. Le-ai bifat!”. “Dacă pilotam în stilul tău, aveam cursa și accidentul”.

Michael Schumacher nu umblă cu menajamente.

– Pentru ce ești aici?? Să te plimbi până în Germania si să te lauzi cu poze cu mine pe Facebook sau Instagram? Sau să facem o treabă cu Type R -ul ăsta?! Hai din nou în mașină!

Dau să mă sui în dreapta, bucurându-mă că voi avea parte de o lecție de la campion.

Honda Type R- Sursa foto: Hondatrading.ro

– Ce faci?? Treci la volan!

Mă conformez. Se suie din nou în dreapta și începe să îmi spună:

– Ții piciorul pe accelerație de zici că e rupt. Joacă-te, controlează accelerația ușor, nu brusca. Nu brusca nici volanul, ne dai de parapet. Intri în viraj încetinind, accelerezi de la jumătate încolo sau chiar mai târziu, în funcție de lungimea virajului și de unghiul acestuia. Fă dragoste cu mașina asta, nu accidente! Hai, să te vedem!

Încerc să mă concentrez. Măcar Honda mă ajută. E prietenoasă, ușor de condus, intuitivă. Mai fac o tură. 11 minute și vreo 40 de secunde. Schumacher e clar nemulțumit. “Știi de ce ai scos cu 20 de secunde mai puțin ca în prima tură?” Cred că mă uităm cu fața aia de copil pe care îl întrebi teoria relativității, pentru că îmi răspunde tot el: “de noroc ce ai, de aia”. “Hai, mai facem o tură!”

Mai facem o tură. Îmi dau seama că dacă acum nu reușesc să învăț ceva, atunci nu mai învăț niciodată. Scumacher dictează cu un veritabil ton german, niște comenzi scurte, care se succed cu o viteză mult mai mare decât cea a Hondei Civic: “Virează!, Strânge!, Accelerează!, Încetinești! Ușooor, așa! Acelererează! Dă-i! Dă-i!” Hopa! 11 minute 2 secunde. Eram în al nouălea cer! “Nu e bine” aud. “Stai o tură în dreapta”. Și conduce el. Văleu mamă! Am crezut că știu ce înseamnă să mergi cu viteză. Dar Michael Scumacher nu se mulțumește să meargă doar cu viteză. El vrea să scoată din modelul Honda tot ce are acesta mai bun de oferit. Vrea continuitate, fluiditate, și face asta fără ca pasagerul, eu, să simtă vreun disconfort deosebit. Îmi dau cu ușurință seama că sunt într-un bolid de curse cu un pilot care știe să scoată maximum dintr-o mașină, dar corpul meu nu simte zdruncinaturi, nu e bruscat. Nu o să vă spun niciodată ce timp a scos Michael Schumacher în Honda Civic Type R pe Nurburgring. Asta o știm eu, el, și cel care cronometra. Oricum, primul lucru făcut de Schumi la coborârea din mașină a fost să meargă să ia cronometrul și să îl reseteze. “Nu mă interesează timpul MEU! Și sincer, nu mă interesează ce timp scoți tu. Vreau doar să știi că aștept de la tine să (am crezut că va spune să conduc ca el – eram gata să leșin) înveți să pilotezi. Să gândești unde greșești si să remediezi în fracțiune de secundă, să vrei ca următoarea curbă să o iei fără să mă mai lipești de geam. Treci la volan și arată-mi că poți!”

Tura 1 – NU. Tura 2 – NU…… Multe ture după – NU. Și mai multe ture după – NU! NU! NU!

– Te duci și te culci și vorbim dimineață. La 5:30 să fii gata pe circuit.

– Poftim???? 5:30??? Cineva din staff îmi face semn și îmi șoptește: “Taci. La 5:30 să fii pe asfalt!”

În timpul nopții îmi dau seama că nu e de glumă. Neamțul e neamț, nene! Nu se joacă! A venit să îmi facă mie o bucurie, trebuie să profit de ceea ce mi se dă. Încerc să dorm, dar în capul meu se aud comenzile lui Schumi: “încetinești… NU BRUSC! Virezi… accelerezi”. Reușesc totuși să dorm câteva minute.

Sursa foto: Hondatrading.ro

La 5:30 sunt pe circuit. Schumacher aștepta deja acolo. Îmi înmânează mie și celorlalți membri ai staffului câte o coală A4, cu un orar pe ea. Reușesc să citesc din scurt ce era scris cu litere mari: ora 8:00 t=11:00, ora 14:00  t= 9:30 minute, ora 20:00 – stabilire record. Hai frate! Ori o facem, ori n-o mai facem. Și pentru că Michael Schumacher nu a fost setat să aibă comanda “nu o facem”, O FACEM.

Am știut că va fi o zi lungă și obositoare. Pe la 7:00 îmi puneam problema dacă a fost bine că eu sunt câștigătorul concursului Honda. Dacă sunt persoana potrivită. La ora 8:00 când coborâsem timpul la 11:02, mi-am dat seama că pot merge mai departe. Surpriză însă, Schumacher era tot nemulțumit. “Scrisesem 11:00, nu 11:02… Ce te bucuri așa? Hai, în mașină!” Schumacher nu se lasă! Am înțeles de ce a devenit campion Mondial în Formula 1 de 7 ori. Atât el cât și cei din jurul lui sunt setați să ofere perfecțiunea. Nu există altceva. Iar dacă eu nu aveam setarea făcută, el îmi umblă în setări. Nu m-a cocoloșit o secundă. Nu m-a menajat. “Hai!”. “Hai!””Mașina poate mai mult, o știu. Și tu poți, hai!”

”Bine, dacă zici tu….” Hai în mașină…. Dar s-a întâmplat ceva. Nu știu care a fost momentul declicului, dar am înțeles că dacă vreau să fac ceva, acesta e momentul, altul nu o să mai am. Nu trebuia decât să ascult și să aplic. Michael Scumacher îmi dădea tot ce aveam nevoie din perspectiva informației. Honda Civic Type R îmi oferea tot ce aveam nevoie din perspectiva fizicii.  Încet, încet lucrurile au inceput să se miște. La ora 14:00 eram deja la 9 minute și 28 de secunde. Eu jubilam. Michael abia schița un zâmbet în colțul gurii (el știa că ce e mai greu abia acum începe, eu abia urma să descopăr). După o scurtă pauză a început unul din cele mai confuze momente ale acestei întregi expediții Honda. Eu eram convins că nu am de unde să dau mai mult, însă cronometrul mă contrazicea cu fiecare tură încheiată.

Pe la ora 19:00 , aveam să aflu mult mai târziu asta, Scumacher a făcut un semn tipului de la cronometru. Semnul însemna că tot ceea ce se cronometrează de acum încolo va fi oficial. Nu am băgat de seama. Creierul meu nu mai procesa nimic în afară a ceea ce ar fi putut aduce un plus de viteză. La 19:30 Michael m-a oprit și mi-a zis: “Ai o pauză, 5 minute. Apoi te întorci, faci un tur de încălzire și pe urmă turul de record. Hai, fugi!”

3, 2, 1…START!!! Sursa foto: colaj Hondatrading – Pixabay.com

Ok, mi-am luat pauză și am revenit. “Ești gata?” “Da…. Cred”. “Ok, let’s do it. Mă asculți 100% ieșim bine, nu mă asculți….” Și-am pornit. Urma să facem turul de încălzire, apoi, cu start lansat, turul pentru record. “Fii atent! Vreau că în turul de încălzire să mergi tare, dar relaxat. Pe ultima linie dreapta te concentrezi și mă asculți”. Am pornit în turul de încălzire. Nu credeam că se mai poate da mai mult decât dădusem până atunci. Timpul cu care concuram era undeva la 7 minute și 50 de secunde. După turul de încălzire am condus cu… urechile. Erau cel mai important factor din ecuație, deoarece ele îmi transmiteau informația venită de la campion. Și…. S-a încheiat și turul de record. 7 minute, 48 secunde, 24 de sutimi. Mi-au dat lacrimile. Mângâiam Type R.

Apoi a venit lovitură fatală. Michael Scumacher, septuplul campion mondial în Formula 1, a venit și mi-a zis: “Felicitări, ai mers bine!” și mi-a dat o ușoară palmă după ceafă. Și dând să plece, s-a întors și a adăugat: “ dar să știi că adevăratul record l-ai stabillit în antrenamente, 7 minute 43 secunde 80 sutimi. Noroc că a fost cronometrat oficial. “

Mă uitam în stânga și în dreapta de parcă mă claxona un tren și nu vedeam de unde vine… “Pe bune? Se poate așa ceva? E cronometrat? Se va omologa recordul acela??” Tot stafful râdea de se țineau cu mâinile de burtă. Cuiva cred că i s-a făcut milă și mi-a răspuns: ‘Totul este oficial. Ai modificat recordul față de versiunea precedentă cu aproape 7 secunde, iar față de versiunea precedentă cu tracțiune față cu 3 secunde”. Nu îmi venea să cred! Bucuria se contopea în lacrimi.

Îndreptându-mă spre hotel, pe circuit am văzut cum echipa tehnică forfotea în jurul Hondei Civic Type R, de culoare  Brilliant Sporty Blue Metallic, care se confunda cu albastrul închis al apusului german.

Acest articol a fost realizat pentru proba nr. 2 SuperBlog, La volanul Honda Civic Type R – Amintiri cu un record de viteză, sponsor Honda Trading România.