– 50 de ani!
Așa începuse discuția noastră, în timp ce eu sorbeam liniștită din cafeaua proaspătă ai cărei aburi jucau leapșa prin fața ochilor mei.
– Poftim? Întreb timid, curioasă să aflu ce o făcuse pe Laura să spargă liniștea momentului meu de răsfăț.
– 50 de ani! Are 50 de ani și totuși arată impecabil! Ce ținută, ce rochie, ce prestanță, ce vis! Ce atitudine!
Mă uit fugitiv pe ecran la imaginile cu vedeta în cauză și da, îmi recunosc mie în gând că arată divin, în timp ce printre dinți șoptesc un: dacă nu are copii mici de crescut! Dar da, culori vibrante, materiale diafane, accesorii speciale și un trup minunat, asta trebuie să recunosc că îmi place, mai ales atunci când vorbim despre modă. Mă inspiră să port aceleași nuanțe vii și să le adaptez. Poate pentru alții haos, pentru mine stilul meu. Colorat, ca o vară continuă atunci când este cald și aproape monocrom atunci când frunzele ne învelesc picioarele asuprite de vreme.
Laura, prietena mea, este fashionistă convinsă. E la curent cu toate noutățile modei și mereu mă atrage în discuții despre tendințe în modă, uneori chiar fără voia mea. E mereu îmbrăcată de parcă ar fi scoasă din revistele de modă, iar ce mi se pare mie suspect e că totul i se potrivește perfect. Deh, în definitiv nici ea nu are copii mici de crescut. 🙂
Eu, pe de altă parte, sunt ”combinatoarea”, adica tipa aceea care ia o tendință de aici și una de acolo și încropește o ținută în care să se simtă perfect, mai ales în contextul în care va fi folosită. Adică, pentru Dumnezeu, normal că nu voi merge pe tocuri de zece în parc, nu-i așa? De regulă când vreau o reinventare dau fuga în dressingul meu virtual, de unde îmi aleg ce am nevoie. A venit toamna deci acum e momentul perfect pentru botine damă și cizme, care să meargă cu rochia de jeans din colecția Answear pe care o vânez de când am mai slăbit. Cizmele Ralph Lauren atât de dorite la care să se potrivească colecția de genți damă atât de dragi mie. În rest, cu simț de răspundere, îmi place cam orice: de la fuste colorate la pantaloni țigaretă, de la sacouri elegante la clasica geacă de piele. Firește, toate adaptate contextului în care le port.
Mă uit din nou la laptop și pentru prima oară o provoc eu pe Laura la discuții despre modă. Mă bucură la ea faptul că îmi respectă convingerile pentru că, deși îmi place să urmăresc tendințele impuse de casele de modă, unele dintre acestea nu îmi sunt tocmai pe plac.
– Așadar, care sunt tendințele pentru toamna aceasta și anul viitor? Scăpăm de stilul supra-dimensionat la femei și de hainele mulate la bărbați?
– Stai să vezi, îmi spune ea, tocmai au fost prezentate tendințele modei pentru sezonul toamna-iarna 2019 și în linii mari pentru anul următor. O nebunie, pur și simplu, îmi zice Laura din cale-afară de entuziasmată. Se pare că ne confruntăm cu o întoarcere a stilurilor. Anii 70 și 90 par să revină cu stilul lor, cu rochii lungi, colorate, cu cămăși cu mâneci lungi, cu botine și paltoane în culori purpurii- cărămizii, cu blazere si ținute aproape unisex. Așadar, faptul că ai revenit la jeanși cu talie înaltă a fost cumva o presimțire a reîntoarcerii stilurilor.
– Am avut de ales între jeanși cu talie înaltă sau o pungă de plastic ecologică, îi răspund, mai în glumă, mai în serios, în timp ce îi arăt pe laptop câteva modele vestimentare realizate din materiale reciclabile, ținute ce se apropie ușor ca inspirație de serialul Grimm. Asta ca să nu mai pomenesc ce grozăvie de ghete mi-au șocat de-a dreptul privirea (foto). Cum să porți așa ceva?
– Cu atitudine, Mono, cu atitudine!
– Atitudine, atitudine! mormăi în barbă cu atitudine (normal!), vizibil nemulțumită de răspunsul Laurei, care însă părea fermecată de ceea ce vede.
V-am zis că Laura găsește mereu partea bună din modă, așa că am ținut totuși să îi explic că sunt adepta reciclarii, dar că nu cred însa în a mă acoperi în plastic, oricât de biodegradabil ar fi el. Așadar, prefer oricând tendințele marilor branduri de modă, cu mult mai aproape de normalitatea mea: un pulover din tricot Karl Lagerfeld, un palton cu lână adăugată de la Vero Moda, sau pantaloni din tricot DKNY, în general materiale mai aproape de naturalețe. O cămașă din materiale naturale pentru vară, o rochiță de plajă colorată, o salopetă scurtă comodă, cu umeri goi, cam acestea sunt tendințele pe care eu le urmez.
– Se pare că ținutele unisex câștigă din ce în ce mai mult teren. Sau mai bine zis ținutele care împrumută de la ambele sexe, sparse Laura din nou liniștea ușor apăsătoare.
O privesc cu o față deznădăjduită. Ea râde, știe desigur că pur și simplu mi se pare o prostie această inversare a rolurilor. Pentru mine o femeie trebuie să abunde în feminitate, să scoată în evidență liniile fine ale trupului diafan și să fie admirată tocmai pentru alegerea unor piese vestimentare care să o arate așa cum este ea. La polul opus, cred în ideea vestimentar- clasică a bărbaților de altădată. Nu spun neapărat că orice bărbat trebuie să poarte costum (nu e o idee rea, dar nici eu nu merg în costum la plimbare), însă există jeans bărbați care pot scoate în evidență latura masculină (firească!) a bărbaților, există paltoane bărbați care îi pot face misterioși, iar cămășile, ei bine hai să spunem că varietatea este foarte mare. Gata cu tricourile scurte! Gata cu stilul minimalist vestimentar! Nu cumva erau ale noastre toate acestea?
Și atunci, având toate aceste lucruri la dispoziție, de ce oare vedem promovată tendința colanților la bărbați, a gleznelor goale, a pantofilor fără șosetă, a cămășilor extramulate pe burtă și câte și mai câte, ce au parcă drept scop feminizarea bărbaților? Iar femeile, dacă au atâtea opțiuni, de ce ar alege în locul unui pantof fin un papuc cu blană în vârf, crampoane în loc de finețe sau chiar încălțăminte sport cu toc?
Nu sunt în mod cert J. Lo. și nu mă îmbrac musai după tendințele caselor de modă. Sunt însă vedeta proprie-mi vieți și am propriile gusturi în materie de vestimentație. Și da, surse de inspirație pământene, adaptate stilului meu, în magazine online precum Answear.ro.
Sorb o gură de cafea, să îmi treacă indignarea, însă până la urmă îmi dau seama că de fapt tendințele modei lansate de casele de modă sunt doar linii directoare, care evidențiază, dar nu impun. Până la urmă ține de fiecare în parte să aleagă ce poartă, pentru că diferența de fapt nu stă neapărat în tendințe. Tendințele pot fi urmate de mii de oameni și atunci cum ne mai diferențiem unii de alții? Unde mai e unicitatea?
De fapt stai, am și răspunsul la această întrebare. În atitudine! Sau cum ar zice Laura:
– Atitudine, Mono, atitudine!
Acest articol a fost realizat pentru proba nr. 1 SuperBlog, ”Trendul vostru favorit vs. cel pe care-l apreciați cel mai puțin”- sponsor Answear.ro, iar părerea mea este reală.