De la mamă de profesie la Îngerul lui Charlie

Bună ziua,

Am găsit în baza de date a platformei de locuri de muncă aplicația dumneavoastră pentru mai multe posturi de agent. Dacă sunteți interesată să lucrați într-un mediu prietenos, plin de aventură și adrenalină, vă invităm să dați curs provocării noastre. Dacă veți alege să participați, vă vom trimite și instrucțiunile viitoare.

Bosley. C.A.

M-a umflat râsul citind exprimarea, ușor ciudată pentru un anunț de angajare. Cu siguranță echipa de HR a aflat că pe 29 noiembrie 2019 se lansează în cinema, în România, cea mai recentă ecranizare Îngerii lui Charlie. Poate nu știți, dar prima ecranizare a filmului Charlie’s Angels a adus cu sine și o noutate cinematografică, mai exact pentru prima dată, rolul principal de detectiv era atribuit unei femei. Acest film este un mix de comedie, acțiune și misiuni imposibile duse la bun sfârșit de trei femei frumoase în roluri principale. Amintindu-mi de filmul pe care l-am văzut mai târziu, în adolescența mea, m-am interesat puțin despre noua variantă a filmului, drept pentru care i-am urmărit și minunatul trailer. Vi-l las și vouă aici, poate sunteți interesați să vizionați.

Revenind, deși părea cam ciudată, compania asta avea ceva anume care mă intriga, așa că le-am răspuns afirmativ. Era așa misterioasă și destul de succintă în explicații. Ce post îmi ofereau? Nu au zis nimic de asta. Agent? Și totuși, pentru a obține un amărât de post de agent, se transmiteau informațiile de parcă erau secrete de stat, mai nou? E clar, cât am stat în concediu de maternitate s-au schimbat multe în domeniul recrutării.

Nu apuc să îmi temin monologul mental, pentru că un e-mail nou apare pe ecran.

Vă invităm să luați parte la prima probă. În cinci minute va începe testul. Acesta este linkul de acces, userul și parola. Succes!

Poftim? 5 minute? Am ciorba pe foc, mă rog, în multicooker, dar tot gătit se cheamă. Am o mulțime de treabă. Ei cred că eu stau așa, la discreția lor? Copiii dorm, e întuneric, dacă se trezesc? Mă hotărăsc totuși să încerc…cât poate fi de greu? O fi vreun chestionar, ceva. Deschid linkul și sunt de-a dreptul absorbită de imagini.

Ce-i asta? Realitate virtuala? Frate, la ce companie am aplicat eu de fapt? Pun repede căștile pe urechi și mă trezesc într-o cameră întunecoasă. Seamănă cu casa mea, dar e mai rece și cumva înfricoșătoare. O realitate paralelă?

Aud brusc un ticăit. Mă îndrept spre masa de unde numărătoarea inversă mă băgase în panică. Zece, nouă, opt… Un cronometru scurge secundele într-o numărătoare inversă. Ce Dumnezeu e asta? Ce-s cu firele astea? Unde-i soțul, el e electricianul casei, a lăsat firele neizolate aici? Sau stai, e o bombă? E o bombă! E o bombă! Cum era în filme? Roșu sau albastru? Repede Mono, că sărim în aer cu toții! Mă concentrez, închid ochii și cânt: roșii sunt trandafirii, albastru e cerul…oh, nu, azi nu ajung în cer! Roșu să fie! Închid ochii și tai.

În liniștea creată parcă-mi aud bătăile inimii. Gata, am dezamorsat-o! La timp! Dau căștile jos de pe urechi, Dumnezeule ce senzații! Ticăitul se aude iar însă! Hei, ce se întâmplă? Sar peste câinele de pluș, peste ciorapi lăsați pe jos și ajung în bucătăria mea. Mă uit pe masă unde cronometrul arată ultimele cinci secunde…din fericire însă din timpul de gătire al ciorbei din multicooker. Bun, pe ăsta nu am de ce să îl dezamorsez, dar uite, am rămas cu sechele. Ia uite la mine, am fugit cu mouse-ul în mână!

Încerc să merg înapoi în cameră, să îmi trag sufletul măcar puțin. Ce fel de post de agent o fi ăsta de fapt? Nervoasă, mă pregătesc sa trimit un răspuns la e-mail, cerând justificări. Nu apuc să fac doi pași, pentru că aud sunetul mailului intrând în inbox și un țiuit puternic din laptop. O să trezească copiii, așa că o iau la gonă pe holul mare, prin întuneric. Ca un veritabil spion, mă folosesc de lumina chioară a mouse-ului ca să văd razele infraroșii ucigașe aka piesele de lego de pe jos care mi-ar putea prejudicia degetele de la picioare. Încercând să evit o jucărie chițăitoare în ultimul moment, dau peste ursul mare de pluș, care se repede peste mine ca o bilă de demolări. Mă eschivez, mă trântesc la pământ, mă răsucesc și ajung în cameră.

Copiii dorm. Mailul e pe ecran.

Felicitări, ați trecut cu brio testul stăpânirii de sine și pe cel al vitezei! Avem pregătită o nouă misiune. Vă trimitem anexat task-ul următor de rezolvat.

Ecranul se înnegrește brusc și apar doar două căsuțe albe, și un spațiu sub ele. Ei asta-i bună! Am virusat laptopul acum? Ori ăștia vor să mă transform în hacker? A, stai, a apărut ceva pe căsuțele de dialog, scrie ceva:

Căsuță 1: În crivăț, când îngheață apa.

Căsuță 2: De-al lui Dumnezeu.

Ce e asta? O ghicitoare sau ce? Ia să vedem ce pot scrie la prima întrebare? În ger? Ok, bun, lasă așa. A doua: de-al lui Dumnezeu...înger? În ger…înger…ÎNGER? Oh, stai, astea sunt expresii omofone! Da, da, înger! Bun, hai să scriem răspunsul în spațiul de jos.

ÎNGER

Brusc, displayul laptopului îmi afișează următorul mesaj:

Vă felicităm, ați reușit să descifrați codul secret. Vă anunțăm că ați reușit să treceți peste toate probele! Postul de agent pentru care ați aplicat este al dumneavoastră. Veți face parte dintr-o echipă de agenți. Agenți secreți. Răspunsul la ultimul test, cel de logică, vă definește ca nume. Îngeri. Îngerii lui Charlie. Felicitări! Ne vom auzi mai des de acum! Bosley

Ăăă, stai…ce-a fost asta? Eu sunt agent secret? Eu? Mamă de doi copii, aparent comună, care-și căuta un job? Eu, într-o echipă?

Sursa foto: Intercomfilm- Afișul filmului Îngerii lui Charlie

Se pare că nu a fost o glumă. Fusesem recrutată de o agenție mondială de spionaj, devenind astfel agent secret. Așa că eu voi lasa copiii pe mâinile capabile ale soțului, iar din când în când voi pleca în misiuni să salvez lumea, pentru ca sunt un înger.

Articol realizat pentru proba nr. 23- Agent în echipa “Îngerii lui Charlie”. Sponsor InterComFilm