“Gluma trebuie sa muste ca un miel, nu ca un caine”
Stim cu totii ca lumea este plina de probleme, unele cu solutionare mai rapida si poate mai facila, si unele la care trebuie sa lucram din greu si poate mai sarguincios. Stim deja ca unii dintre noi reactionam mai repede la anumite subiecte, in vreme ce la altele ramanem pasivi. Si totusi, unele situatii ne pot afecta indiferent de statutul social, de varsta, sex sau locatie. Unele aspecte ale vietii noastre ne pot marca si ne pot schimba drumul pe care il avem de parcurs de-a lungul anilor. Iar uneori nici nu realizam asta.
Astazi voi scrie despre bullying si despre efectele acestui fenomen, din ce in ce mai prezent in vietile noastre. De ce este important pentru noi subiectul de astazi? Ei bine pentru ca suntem convinsi de faptul ca si voi ati fost victime cel putin o data ale acestui fenomen, ca ati trait-o pe “propria piele”. Pentru unele persoane poate ca efectele s-au estompat in timp. Pentru altele insa nu. Exista copii a caror stima de sine scade atat de drastic incat ajung sa se inchida in ei, sau mai mult, sunt impinsi sa reactioneze cum nu se poate mai rau.
Credeti sau nu, si eu m-am intalnit deseori cu fenomenul de bullying. Nu am fost lovita, imbrancita sau lezata in vreun alt fel, la nivel fizic. Slava Domnului pentru asta, insa imi amintesc faptul ca deseori am fost intimidata sau marginalizata pe anumite considerente, fizice sau de alta natura. Pe mine acest lucru m-a facut sa ma delimitez prin a invata, prin a ma refugia in carti si in propriile trairi. Insa nu este normal ca un copil sa fie victima acestui fenomen, si cu atat mai putin de la varste foarte fragede. Pentru ca am citit mult si am dezvoltat o oarecare cultura generala, mai tarziu in viata am reusit in continuare sa devin tinta glumelor, fara a reusi sa ma integrez asa cum mi-as fi dorit. Trecerea timpului mi-a aratat ca drumul meu a fost unul corect si bun, pentru ca astazi pasiunea este cea care ma sprijina zilnic si acest lucru este apreciat, insa in mod cert nu gasesc absolut nimic constructiv in intimidarile pe care le-am trait in copilarie.
Stiu ca deseori explicatia unora pentru un comportament ce implica umilirea celorlalti are la baza gluma. Este trist cum un simplu cuvant poate modifica o viata. Suntem parinti si noi si stim foarte bine ce inseamna “glumele copilariei”. Stim ca unele dintre aceste glume dor si lasa urme. Stim si ca in strafunduri nu este vorba de rautate, ci de propriile sentimente si neimpliniri, de refulari care vin pe fondul trairilor zilnice si care pot fi mai mult sau mai putin vizibile.
Ne alaturam campaniei “Gradinite fara bullying in sectorul 3, Bucuresti”, initiate de catre Itsy Bitsy si Asociatia Parintilor Isteti, insa nu o facem sub forma cautarii de vinovati. Din contra, ne alaturam incercand sa promovam ideea de constientizare a efectelor bullyingului si mai ales incercand sa schimbam lucruri pe care noi le-am trait si pe care nu ne dorim sa le transmitem copiilor nostri. Pe site-ul Itsybitsy.ro veti gasi cateva informatii pretioase despre modul de gestionare a emotiilor copiilor si o multitudine de sfaturi utile, astfel incat sa puteti contribui in mod activ la disparitia fenomenului de bullying. De asemenea, cadrele didactice sunt invitate sa sa foloseasca un EMOMETRU, ca instrument de cunoastere a emotiilor in grup.
Intr-o lume ideala, in mintea noastra cel putin, bullyingul nu ar exista si implicit nici efectele sale. Ce este interesant este ca putem din plin sa ajutam la eradicarea fenomenului. Cum? Prin educatie. Prin a explica la randul nostru, copiilor nostri, faptul ca a numi pe cineva intr-un fel, sau ca a glumi pe seama cuiva nu este un gest chiar atat de nevinovat. Ar fi bine sa ii invatam pe copiii nostri ce inseamna de fapt empatia, explicandu-le ca de fapt, sentimentele pe care ei le-ar avea intr-o astfel de situatie sunt exact sentimentele pe care “victima” le are.
Incheiem aici spunand urmatorul lucru. Educatia in ceea ce priveste fenomenul de bullying nu incepe cu o discutie de tip parinte-copil, in care parintele ocupa o pozitie superioara. Din contra, credem ca cel mai potrivit ar fi ca adultul sa isi trateze propriile rani ale copilariei (indiferent daca a fost batjocorit sau a batjocorit el la randul sau), deoarece s-ar putea ca de acolo sa vina anumite ramificatii care sa il determine sa reactioneze la maturitate intr-un anumit fel. De aceea credem ca inainte de a explica fenomenul, adultul trebuie sa faca pace cu el insusi. Mai apoi, fiind el un exemplu, va putea educa la randu-i, contribuind astfel la o lume mai buna, poate nu lipsita de toate problemele, insa lipsita macar de aceasta.