Nu doar paracetamol, ca să ameliorezi simptomele, ci tratament specializat pentru cauzele bolii!

Frigul din noiembrie se întinde treptat peste tot orașul, acaparând tot ce găsea în cale. Norii grei parcă se țin în strâmtoare ca într-o aprigă horă moldovenească, ținând cerul să nu cadă peste clădirile care se înalță semețe. Parcă plumburiul cerului schimbă aspectul acoperișurilor o dată scăldate-n lumină, pentru că acum par niște căciuli groase îndesate pe cap. Mai am fix o intersecție până acasă, dar aici, pe Mihai Bravu întotdeauna se circulă greu. Am coborât din autobuz și în doar 3 minute m-am udat până la piele. Urâtă senzație, mă ia frigul cu totul. Plecasem deja de la birou înfrigurată, eram și ușor tristă că ne certase șeful și ne dăduse temă de gândire. Biroul nostru urma să se închidă. Motivul? Că sunt consumurile mai mari decât producția. Că unii mușcă din cașcaval când vine vorba despre programul de muncă. Că se consumă energie în prostie și că efectiv nu se mai poate așa. Ciudat era că nici noi nu mai aveam energie, devenise o stare latent bacoviană care ne afecta pe toți. Nu o dată aflam abia dimineața că x nu vine la birou că a răcit, că y are pneumonie, ba chiar mai făceam uneori și glume pe seama lor, că poate de fapt de la țigări li se trage, nu de la aerul rece și umed de la birou.

Neproductiv, biroul nostru risca să fie închis, iar noi fie urma să fim trimiși la alte filiale, fie să devenim colaboratori punctuali, ca un serviciu externalizat. Ne-a întrebat șeful ce putem face pentru a nu închide biroul, ce soluții avem? Însă eu numai la asta nu m-am putut gândi în frigul acela, parcă îmi înghețase și mintea. Îmi doream doar să ajung undeva la căldură, să mă dezmorțesc puțin, să îmi revină la loc creativitatea pe care o găseam cel mai adesea acasă, unde căldura și confortul mă făceau să mă simt în largul meu. Iar acum, în ploaie, parcă supărarea se adâncise și mai tare. Mă consolează doar gândul că acasă e cald și că acolo mă așteaptă exact lucrurile de care am nevoie. Centrala termică pe o temperatură rezonabilă, haine uscate, o cafea fierbinte și familia mea.

Se face verde, iar asta mă scoate din mica depresie începută cu câteva ore în urmă, care încerca să mă acapareze la semafor. Traversez zgribulită și înfrigurată, în timp ce telefonul se agită în buzunar. Dacă e iar șeful, eu nu vreau să răspund acum, nu mai am chef de nimic, parcă și simplul lui apel mă înfrigurează mai tare. Ajung acasă, unde cei mici mă așteaptă voioși. E o căldură plăcută, de vară, iar casa e luminoasă, parcă-mi zâmbește și mă îmbrățișează. Începe să îmi revină și mie zâmbetul pe buze, pe măsură ce scap de lucrurile ude de pe mine și mă încălzesc. Aerul e potrivit, resimt pe loc diferența de umiditate față de birou, acolo unde toată umezeala ți se oprește în plămâni, ca o ceață groasă. Îmi fac o cafea strașnică, fierbinte și îmi îmbrățișez copiii.

Sursa foto: Avizez.ro

– Cum ți-a fost astăzi, iubito? Mă întreabă soțul privindu-mă de după ceașca de cafea aburindă.

– Frig, îi spun, zâmbind cu jumătate de gură. A fost frig în birou și am stat toată ziua înfofolită. Deși căldura era pornită, biroul era rece, chiar se simțea umezeala în aer. Am stat cu geaca pe mine, iar asta mi-a cam îngreunat munca, pentru că nu puteam să mă mișc. Așadar, productivitate zero. Bine, între noi fie vorba, numai chef de muncă nu aveam în condițiile alea. Tot ce îmi doream era să vin acasă, să mă încălzesc și să treacă o dată timpul.

– A răcit biroul mami? Face hapciu? Întrebarea venise de la întâiul născut, care abia ce se refăcuse după o mică răceală.

– Cam așa ceva, dragule. A răcit și îi curge năsucul.

– A făcut și febră?

– Cred că mai degrabă a făcut hipotermie, după cum povestește mama ta, spuse soțul încercând să fie spiritual.

– Și nu îl duce nimeni la medic?

– Cred că la clădiri e puțin diferit decât la oameni, dragul meu, îi zic, încercând să îi explic cât mai bine. Să zicem că vine medicul la ele. Un medic care le ia temperatura și care le face un consult. Care le mai face și o ecografie. Un medic care verifică problemele apărute și cauza lor. Un medic care apoi eliberează o rețetă, astfel încât proprietarii să o facă bine.

– Să fie așa cald și bine ca la noi, nu e așa? Micuțul îmi zâmbi în timp ce plimba o mașinuță pe podeaua călduroasă.

Adevărul e că era prima dată când conștientizam diferențele. Da, la birou mereu era foarte frig și văzusem asta de când m-am angajat acolo. Toată lumea era îmbrăcată (prea) bine pentru o zi călduroasă de septembrie. Ba unii colegi aveau ascunși sub birouri papuci de casă de lână, pe care îi puneau uneori când nu venea niciun client în firmă. Ușile sau ferestrele nu se deschideau niciodată de teamă să nu se piardă căldura. Colegele toate purtau doar colanți 100 DEN, nu de frică că și-ar putea agăța ciorapii prin birou, ci din cauza crivățului năprasnic ce țâșnea năvalnic pe sub ușă. Toți veneau îmbrăcați pe sub geci de parcă lucram la polul nord…iar în ultima vreme adoptasem și eu aceeași ținută. Da, din cauza asta nu eram productivi, nu munceam, nu ne venea să ne mișcăm, eram toți aproape depresivi și urmăream cu interes doar limbile ceasului care urmau să vestească încheierea programului. Ne purtam ca niște oameni obosiți, depresivi, mereu ipohondri, dacă nu chiar bolnavi cu adevărat.

Sursa foto: avizez.ro

Revelația

Asta era, ne trebuia un medic! Dar nu orice medic, care să prescrie doar un paracetamol ca să amelioreze simptomele, precum făceam noi dând drumul excesiv la căldură cât să acoperim frigul, ci unul care să afle cauzele pierderilor de căldură și să le trateze.

Brusc mintea mea se trezise. În confortul casei mele mici, dar călduroase și primitoare, se născuse ideea. Am stat toată noaptea să lucrez la notițele pentru a doua zi, având un spor incredibil. Am făcut slideuri pentru a se înțelege mai ușor. A doua zi, m-am înarmat cu o geacă groasă și laptopul după mine, ca să prezint pledoaria mea.

Pledoarie pentru energie

Ajunsă la birou, mi-am pregătit totul pentru a-mi susține cauza. Nu am pornit centrala în birou, tocmai pentru a-mi argumenta cazul. Temperatura oricum părea că e aproape la fel și cu și fără centrală.

– Bună dimineața, le spun colegilor zgribuliți, ascunși bine în geci, care abia așteptau să termin ce am de spus. Aș vrea sa vă arăt astăzi cum cred eu că se poate schimba situația în birou. În bine, firește și mai ales dacă am susținere…de sus, am mai spus, aruncând o privire șefului, care asculta cu interes deja.

Am analizat puțin situația și am ajuns la concluzia că avem nevoie de un audit energetic al clădirii. Este clar că toate problemele și consumurile mari vin dintr-o problemă a clădirii și nu din mofturi umane. Există firme care se pot ocupa de verificarea acestor probleme, iar dacă bănuiala mea e corectă, atunci avem soluția salvatoare. Să discutăm însă punctual problemele și veți vedea că soluția mea s-ar putea să fie ceea ce ne trebuie.

• Șefule, ne spui că au crescut facturile la energie, iar acestea se raportează în costuri foarte mari la gaze și energie electrică. E de înțeles. Însă trebuie să înțelegi faptul că noi încercăm să suplinim căldura pierdută de birou, prin pornirea mai acerbă a centralei. Asta se numește pierdere, pentru care nu ar trebui să plătești cu închiderea biroului și care da, are o soluție. Ar trebui să facem demersurile pentru obținerea unui certificat energetic, pentru a vedea cât de performantă este clădirea.

• Ne spui că plecăm mai devreme acasă și că venim mai târziu la birou. E drept, se întâmplă asta pentru că nimănui nu îi vine să se dezlipească de acasă pentru a veni să lucreze într-o peșteră. Pune mâna pe peretele acela. Curaj! E rece, nu-i așa? Câte grade crezi că are? 10- 12? Asta nu e normal. Știți că acest lucru duce la formarea condensului? Ar trebui evaluate punțile termice ale clădirii, cu ajutorul unui auditor energetic. O ecografie, care în termeni de specialitate se cheamă termografie clădiri.

• Ne spui că se consumă multă apă, însă cred că ar trebui verificat unde sunt pierderile reale. Apa se încălzește greu și în acest fel se consumă destul de multă. Poate ar trebui să verificăm și țevile, să nu fie breșe care să permită pierderi, pe care tot noi le suportăm. Acest lucru face ca spațiul în care suferim lucrăm toți să fie încadrat într-o clasă de energie inferioară, ceea ce înseamnă că acestă clădire pierde energie și lucrează astfel ineficient, generând costuri. Rețineți, cu cât suntem mai aproape de clasa de eficiență energetică A, cu atât spațiul va fi mai confortabil, iar cheltuielile aferente întreținerii acestuia vor fi mai mici. 

Ce vreau să spun cu această pledoarie e că de fapt poate ar trebui, înainte de a pune lacătul pe ușă, să încercăm să verificăm care sunt carențele acestui spațiu. Așa vom avea productivitatea dorită, pentru că practic ne vom crea un spațiu optim pentru a munci. Aproape ca acasă. Având confort, nu va trebui să depunem eforturi pentru a ne concentra. Sau pentru a lucra. Știi ce greu e să tastezi cu degetele înghețate? Sau să lucrezi în miros de mucegai? Cana de cafea care ar trebui să ne mobilizeze prin tărie și căldură, de fapt își scrijelește traseul rece prin interiorul nostru. Eu cred că înainte de orice trebuie să avem confort pentru a face totul fără efort.

Se lăsase o tăcere mormântală în birou. Îmi clănțăneau tare dinții, nici nu mai știam dacă de frig sau de emoție. Știu însă că șeful a spart liniștea cerându-mi și soluția la aceste probleme- specialiștii. Cum cu o noapte înainte căutasem datele de contact ale doctorilor care ne trataseră nouă casa, eram acum deja pregătită.

A doua zi șeful deja implementase ideea mea. A apelat la specialiștii Enermed Impex, care au fost prompți și au venit pregătiți. Au examinat cu atenție biroul, ba chiar au făcut și o termografie pentru a afla care sunt zonele cu probleme. Ei le-au numit punți termice și au recomandat izolarea pereților pentru a reduce pierderile de căldură pe acolo. Ba din raport șeful a primit și recomandarea de materiale necesare, adaptate structurii și problemelor întâmpinate. Adică nu doar paracetamol ca să nu mai faci febră și să ameliorezi simptomele, ci antibiotic, pentru că s-a găsit cauza infecției.

De asemenea s-a făcut recomandarea unui sistem de încălzire în pardoseală. Șeful nu prea a vrut, pentru că însemna niște costuri, iar pe el îl interesa un certificat energetic ieftin, însă specialiștii l-au ajutat să înțeleagă că momentan clădirea se încadrează în clasa F de energie și că acest lucru înseamnă că spațiul pierde căldură și energie, chiar și pe acolo. La acoperiș, aceeași poveste, parcă în acest spațiu nu se făcuse niciodată nimic. În final, au fost verificate și țevile, pentru ca eficiența energetică să vizeze toate direcțiile. Termograma a arătat care erau țevile cu probleme, drept pentru care nu a fost nevoie de intervenții intruzive. Surprinzător, șeful a acceptat măsurile indicate. Pesemne simțise și el că aici nu se putea lucra, dovadă fiind faptul că dădea destul de rar pe la birou, majoritar lucra de acasă.

2 luni mai târziu eram toți în birou, cu mai puține haine ce e drept, deși se apropia Crăciunul, cu jachete în loc de geci. Șeful făcuse o încercare care se dovedise salvatoare. A făcut izolația pereților, a acoperișului și a instalat un sistem de încălzire în pardoseală, pe care l-a numit OZN. Pe pereții izolați (acum), pe un panou, un certificat energetic tronează, iar de departe se vede ce scrie: Clădire încadrată în clasa A de energie.

În biroul e cald și miroase a Crăciun. Avem toți cani de cafea la fel, tematice și până și șeful e între noi. Da, el ne-a dezbrăcat pe noi, îmbrăcând mai bine spațiul de birouri, iar asta ne-a salvat locul de muncă. Nu mai mușcă nimeni din cașcaval. Muncim cu drag și ne simțim bine. Muzica în surdină ne înveselește, centrala încălzește liniștit, și fiecare dintre noi a uitat complet de fulgii de zăpadă care se hârjonesc în dreptul geamurilor.

Articol realizat pentru proba nr. 18 SuperBlog- Pledoarie pentru energie. Sponsor- Enermed Impex SRL – https://www.avizez.ro/